Arhivă pentru michelle

Precum pasărea Phoenix.

Posted in Addie & Victor. with tags , , , on Februarie 18, 2010 by Gabi.

Addison McQueen bănuia că într-un fel sau altul se va afla despre tentativa de crimă avută acum 5 ani, asupra soţului ei. Însă nu faptul că urma să se afle acest lucru avea să o deranjeze cel mai tare, ci faptul că trebuia să dea nişte explicaţii pe care nu vroia deloc să le rostească. Momentul explicaţiilor a sosit însă, o dată cu Michelle McQueen, nora ei, care a găsit, în albumul foto al fiicei ei, Catherine McQueen, o poză care stă drept mărturie tentativei lui Addison de a-şi omorî soţul, prin împuşcare.

Mi-a fost foarte uşor să o fac, dorinţa devenise iraţională, devenise sete de răzbunare. Nu o să lungesc discuţia asta cu foarte multe detalii, Michelle. Am orbit în momentul în care l-am prins pe Victor în patul nostru, cu alta. Şi poate nu m-ar fi durut atât de tare lucrul ăsta acum, eu ştiu, 20 de ani. Însă s-a întâmplat când amândoi am înaintat în vârsta. Şi s-a întâmplat în patul nostru.
Îmi pare rău pentru cum am reacţionat, însă cel mai mult mă bucur că nepoata noastră m-a oprit din a face poate cea mai mare greşeală a vieţii.

Michelle nu se aştepta la asta. Şi şi-a dat seama că ea nu e nimeni care să continue cu o anchetă în acest caz. Dacă Victor a vrut să rămână cu Addison după asta, ea nu poate interveni. Michelle ştia însă că George, soţul ei, şi fiul lui Addison şi al lui Victor, nu trebuia să afle de întâmplarea asta. Pentru liniştea familiei ei.

Ţin la el, după atâţia ani, încă ţin la el. Lacrimile nu-mi sunt de-ajuns ca să compensez ce am vrut să fac. Dar sper la iertarea lui Dumnezeu, pentru că, nu-i aşa, timpul ni se scurge, Michelle. O să plecăm repede de-aici.

Călătorii. (3)

Posted in Addie & Victor. with tags , , , , on Februarie 15, 2010 by Gabi.

Toţi călătorim. Pe vapoare, salutându-ne rudele cu mâna, sperând că astfel reînviem aerul boem din alte epoci. Călătorim în avioane, pentru că dorim rapiditate şi siguranţă. Călătorim prin texte, şi note muzicale. Călătorim din dorinţa de nou.

Unii dintre noi reuşesc să ajungă la destinaţie. Aceia sunt cei puternici, adevăraţii supravieţuitori. Sunt aceia care vor avea ocazia să se întoarcă în timp, şi să repare tot ceea ce au greşit, fie că au vrut să greşească, fie că au greşit involuntar.

Însă întotdeauna, câţiva rămânem în urmă. Târâş, pe coate, sau în genunchi, încercăm să îi prindem pe ceilalţi. Şi drumul poate părea lung. Drumul… este lung. Ţinuţi sau nu de umbre, de conştiinţă, reuşim. Pe toţi ne aşteaptă cineva la linia de sosire.

Depinde doar de noi cine este acel cineva.

Addison, fotografia aceasta… ţi se pare cunoscută?

Desigur, puţini dintre învingători sunt obligaţi să se întoarcă de la destinaţia lor, să se abată de la fericire. Însă, când o fac, nu există cale de întoarcere. Pentru că ceva, undeva, a mers prost.

Ia loc, Michelle. O să avem o discuţie destul de lungă.

Şi pentru aceştia, există totuşi o speranţă, o uşurare. Întotdeauna există alţi câţiva învinşi. Învingătorii sunt unde trebuiesc să fie.

2. Fotografii.
Începutul.