Archive for the X si o. Category

Asadar…

Posted in X si o. on Ianuarie 14, 2010 by Gabi.

… in X si o, Gabeeeh si-a testat calitatile de scriitor invatacel. Rezum.

X si o este povestea unui personaj intitulat initial X, personaj pe care il urmarim de-a lungul a 11 postari/episoade/capitole whatever.
X este prostituata, in New York. In adolescenta, visa sa devina psiholog, insa a renuntat la visu’ dansei pentru o viata… comoda.
Ea are 3 prietene bune, W, Y si Z. Are o relatie speciala cu Z, cea mai mica din grup. Si cele 3 prietene ale sale se ocupa cu acelasi lucru, prostitutia.

Totul se schimba pentru X in momentul in care se indragosteste de unul din clientii ei, B. Dar B. dispare repede, iar X nu isi permite sa astepte, asa ca face un fotbalist celebru sa ii cada la picioare, D., cu care ajunge la un moment dat aproape de logodna, pe o plaja, in Miami. Eh, pe plaja aceea X isi aminteste de B., dandu-si seama ca intr-adevar are nevoie de el.

’Mi-a dat inelul. M-a facut sa ma simt nesigura de mine si de ceea ce vreau, mai nesigura ca niciodata. Mi-a zambit, si m-a sarutat. M-a luat valul, insa nu pot spune ca am fost slaba. El m-a influentat. Deodata, valurile m-au izbit de un zid, dupa care nu am putut sa ma mai misc, trebuind sa ma supun. Valuri, simteam cum valurile ma inghit. El era acolo. Era B. Cel pe care il caut, in sinea mea, de atata timp. Cel pe care l-am gasit in Ohm, cel cu care am mers la hotel, cel pentru care as fi in stare sa renunt la absolut tot. Dar a disparut curand. Am alergat, cum nu am alergat niciodata, sperand sa prind umbra. Insa, din pacate, umbra era prea departe. Prea departe de nisip, prea departe de pamant.’

X il gaseste pana la urma pe B. Numele personajelor ne sunt dezvaluite in al 9-lea post, Brick by boring brick. Clara, respectiv Bogdan. Cei doi raman impreuna, insa nah, linistea dinaintea furtunii, pentru ca in orice povestioara avem si un personaj negativ. Z. Adica Sonia, dupa cum aflam ceva mai tarziu. Sonia este cea care ii spune mamei lui X despre ocupatia fiicei ei, relatare care o face pe Clara sa se mute din apartamentul mamei ei inca din a 4-a parte si care o conduce pe mama Clarei spre suicid. In ultimul capitol Sonia clacheaza, marturisindu-si dragostea pentru Clara, si impuscandu-l mortal pe Bogdan. Sonia incearca sa o omoare si pe Clara, nereusind. Sonia fuge din apartamentul ei, lasandu-o pe Clara inconstienta. Desigur, credea ca a murit. Chinuita de remuscari, Sonia se sinucide. Clara este transportata de urgenta la spital, unde intra in coma.

Dupa 5 luni, Clara reactioneaza. Isi aminteste cu exactitate tot ceea ce s-a intamplat cu ea si cu Bogdan, Sonia bla bla. Desi daramata, isi revine. O sa-si revina. O sa mai am un post in X si o, in care o sa specific exact ce s-a ales de Clara. Pe scurt. Si ce e cu italic, informatii care poate n-au aparut pe parcurs in povestioara.

C’est fini.
Ideea cu povestioara mi-a venit citind diverse povesti pe alte bloguri. M-am gandit ca pot si io.
Cel mai mult mi-a placut cand am vazut ca povestioara mea are ceva cititori. Awesome.
Si nuj, sper ca v-a placut. Si cel putin pentru primele capitole ale povestioarei, multumesc GaGai. 😀 Am ascultat Paparazzi la greu scriind. De la postul ”Untouched” incolo am mai schimbat registrul. The Veronicas, Jay-Z feat. Alicia Keys, OneRepublic, Paramore si Whitney Houston. 😀

Urmeaza pe blog, in weekend, povestea lui Gigel. Stiu, o avalansa de povestiri pe-aici, da’ asta e, am inspiratie. Gigel e un pusti de 13 ani, care-o sa treaca prin cacaturile specifice varstei. O povestioara pe care o vreau mai lunga decat X si o, nu cu mult. Ceva mai comedioasa, ma rog. Ca doar n-oi pune pustanii sa se omoare intre ei, asa, de tineri.

Uhm. xoxo. D:

Later edit: Spotted. Clara, in Mexico City, la facultatea de psihologie. La fel de zambatoare, in sens pozitiv. Vrea sa devina educatoare. Sentimental vorbind, este destul de atasata de un coleg de facultate, Eduard. Zile roz pentru roscata noastra…

Anunțuri

Her own strength.

Posted in X si o. on Ianuarie 14, 2010 by Gabi.

După o lungă perioadă de linişte, plutire pe aripile nimicului, Clara deschide ochii, într-o cameră albă. Studiază ce poate observa în apropierea ei, cearşaful alb, pereţii albi. Distinge, în ceaţă, 2 siluete. Sunt două asistente medicale. Clara pune toate întâmplările recente cap la cap, neputând evita o lacrimă pe obrazul drept. Strânge cearşaful cu mâna dreaptă, într-un efort de a se ridica. Asistentele o imobilizează rapid.

”Trebuie, trebuie să mă ridic.”

Prin minte îi apar tot felul de imagini. Însă cea mai clară, imaginea luminii care s-a îndreptat spre piciorul ei atât, atât de repede, încât nu a putut să o oprească. Clara îşi atinge instantaneu piciorul. Încearcă să îl mişte, disperat.

”Stai liniştită. O să mai dureze o vreme până o să îţi poţi mişca piciorul aşa cum o făceai înainte.”

Ar fi preferat ca cele două femei sa se prezinze mai întâi, dar e bine şi aşa.

”Bogdan. Unde e Bogdan?”

”Din păcate, nu a supravieţuit. A trecut oricum ceva timp de atunci. Creierul tău a refuzat practic să revină la normal, până astăzi.”

Emoţiile o lovesc frontal. Şi nu poate face nimic. La pământ. Clara ajunge la pământ. Îşi aminteşte de clipele frumoase, şi puţine, în care au fost fericiţi împreună. În care împărţeau acelaşi mic dejun, clipele în care nu mai conta nimic. Toate fotografiile…

”Sonia! Ştiu că eşti acolo! Ai face mai bine să deschizi, altfel vom intra cu forţa.”

În timpul replicii ăsteia, se ruga ca bănuielile ei să nu fie adevărate. Bogdan sparge uşa apartamenului Soniei. Niciun semn cum că cineva ar fi acasă.

”Pentru ce, Sonia?”

Doar o voce, nu şi un trup, aduce răspunsul.

”Nu eu ţi-am omorât mama, iubito. Doar că tu aveai nevoie de cineva să te trezească la realitate. Bogdan era totul pentru tine deja. Iar eu… eu eram undeva în umbră. Mă ignorai complet… Crede-mă, îmi pare rău! Nu m-aş fi gândit vreodată că mă-ta ar putea recurge la aşa ceva. Crede-mă, sunt disperată!”

Clara şi Bogdan păşesc şi mai în interiorul apartamentului. Vocea dispare.

”Sonia, eu nu aveam nicio obligaţie faţă de tine! Erai cea mai nouă dintre noi patru… şi totul părea să meargă bine între noi, şi în Ohm…”

”El mi te-a furat! El. Bogdan. Ne-a furat mentorul. Nu avea niciun drept să facă asta. Iar eu, eu te iubeam. Te iubeam, bolnavă. Iar el mi te-a luat, fără să-mi dau seama când.”

”Ieşi! Înfruntă-ne. Ai o viaţă de justificat, o viaţă care a dat o viaţă.”

”Clara, nu e momentul sa fim cinice. Nu îţi păsa de nimeni oricum, în afară de persoana ta şi de cum să-ţi fie cât mai bine.”

”Sonia, nu am făcut nimic bine până acum. Tot ce-am făcut a fost trist, şi nu sunt mândră de asta. Josnic, într-adevăr. Şi acum, ca să pot spune asta, trebuie să îi mulţumesc lui, cel pe care îl iubesc, stana asta de piatră care m-a protejat când aveam nevoie, şi care m-a iubit când mi-a fost frig. Căci, el, doar el, a reuşit să mă schimbe cum nu credeam că o să se întâmple vreodată.”

LUMINĂ.

Bogdan cade. Totul în el se opreşte, asemenea unei toamne. Amorţeală. Clara îi verifică pulsul. Sonia apare. Cu un pistol. Bogdan e mort.

”Omoară-mă, te rog. Fă un lucru bun. La modul cel mai serios. Sonia, mi-ai luat totul. Ţi-ai depăşit mentorul.”

LUMINĂ.

Clara cădea atunci, cum cade şi acum, după 5 luni de stat intr-un spital. Fără niciuna din cele 3 prietene, fără vreo rudă. Doar ea, şi visele-i în care Bogdan a fost atât de prezent. Printre roua ochilor, găseşte puterea să întrebe ce s-a întâmplat cu Sonia.

”Suicid.”

, răspund sec cele două asistente.

Clara zâmbeşte. Se simte motivată. O ultimă lacrimă, după care un zâmbet victorios, de regăsire. Pentru că ea, ea e Clara. Înaltă, roşcată, corp şi inteligenţă. Şi nu poate da greş până la sfârşitul zilelor ei.

You should have killed me when you had the chance.

Posted in X si o. on Ianuarie 10, 2010 by Gabi.

In hotelul unde s-au intalnit in totalitate prima data, Clara si Bogdan. Ea nu stie cum a putut sa se schimbe atat, cum el a schimbat-o, cum el a schimbat-o desi nu a fost langa ea.
El nu stie cum poate sa iubeasca o curva.

‘Sonia, da, sunt cu Bogdan acum. Lucrurile merg bine, in sfarsit.’
‘Era si timpul, nu? Vreau sa va vad, vreau sa ma bucur pentru voi. Te iubesc.’
‘Monica si Carmen ce mai fac? Sunt bine? Nu le-am mai vazut de o vesnicie…’
‘Da, toate bune.’
‘Perfect. Trebuie sa inchid. Pupici.’

Ziarele din hotel il au pe prima pagina pe Dan. Un Dan in deriva. Lucrurile la echipa nu mai merg atat de bine, presa speculeaza ca totul este din cauza Clarei. Se simte vinovata.

‘Bogdan? Trebuie sa vorbesc cu el.’

Il apeleaza, trage aer in piept.

‘Clara? Clara, tu esti? Ti-ai adus aminte ca exist si ca trebuie sa fi cu mine, nu?’
‘De fapt, nu e chiar asa (ezita). Ne despartim. Nu te iubesc, si nu are rost sa ma mint singura, si nici sa te mint pe tine. Stii ca esti minunat asa cum esti. Ai grija de tine.’

Inchide telefonul, nu este in stare de mai mult.

‘Ai terminat cu el?’
‘Sper ca da. Mi-e frica, Bogdan, mi-e frica sa nu faca vreo prostie. Sincer. Tine prea mult la mine, nici macar nu ma merita, si nu stiu de ce, de ce ma vrea atat de mult. Singura varianta credibila este aceea ca a vrut sa ma schimbe, si-a dorit asta prea mult. Nu a vrut sa ma mai vada in Ohm, pe tocuri, asteptand lumina care sa aiba un portofel plin. Mi-e frica.. Apropo. Vreau sa merg la mama. Vreau sa vada ca sunt fericita, fericita alaturi de ceea ce a fost un client, un simplu client. Vreau sa ma vada multumita, vreau sa fie multumita. Stii, undeva in mine ma gandesc ca am facut tot ce-am facut si pentru ea. Sa-i fie mai bine. Nu vreau sa mai fie suparata.’

Ajunsi la periferie, urca la apartament. Ciocane. Niciun raspuns. Mai tare. Mai tare. Incearca usa. Deschis.

‘Ce e… mirosul asta, mama? Mama, esti acasa?’

Nu mai rezista. Inspira, dupa care pune mana la nas. Bogdan iese. Clara intra in baie. Mama zace pe gresia rece, intr-o balta de sange. Clara se tine cu greu pe picioare. Gaseste un bilet.

You should have killed me when you had the chance.

Clara se prabuseste. Lui Bogdan nu-i vine a crede. Bogdan gaseste o caseta video. Porneste.

Brick by boring brick.

Posted in X si o. on Ianuarie 10, 2010 by Gabi.

‘Ma eviti.’
‘De fapt, nu te-am mai vazut de atunci, din noaptea aceea.’

Primeste confirmarea ca ceva se intampla cu ea. Ce a fost pe plaja a fost ireal. O himera, ceva in imaginatia ei.

‘Te iubesc.’
‘Cum este posibil?’
‘Nu stiu. Si eu incerc sa gasesc raspunsul la intrebarea asta. Crede-ma, NU STIU. Tot ce stiu este ca am nevoie de protectie. Simt ca tu imi poti oferi protectia, ca ma poti feri de tot, doar tinandu-ma in brate in timp ce dorm, si mangaindu-ma cand am cosmaruri.’
‘De ce tocmai eu?’
‘Am fost cu multi tipi pana acum. Pentru bani. Multi, multi bani. Si nu am simtit nimic. Si am asteptat sa simt. Si am simtit. Undeva, am asteptat sa simt.’
‘Stii daca eu vreau?’
‘Simt si asta.

Il saruta. El respira. Trage aer.

‘Te iubesc, X.’
‘De fapt, numele meu e Clara.’
‘Bogdan.’

Water in her head.

Posted in X si o. on Ianuarie 9, 2010 by Gabi.

Deschide ochii, si se vede intinsa pe pat, in camera de hotel. Isi aduce aminte incet despre seara trecuta. B., oceanul, nisipul, inelul, goana dupa el. Totul paseste prin capul ei exact cum pasesc notele unui balade la chitara. Totul o loveste, totul o schimba. O impinge si o vrea.

’Daca ma iubesti, o sa intelegi. D. Meriti ceva mai bun decat mine. Eu nu te merit, si nu vreau sa ma simt vinovata pentru asta. O sa chem un taxi, pana la aeroport. De acolo, voi merge unde ma vor purta gandurile. Semnat, X.’

Pune biletelul pe masa, se imbraca cu ce gaseste, isi ia valiza, coborand in strada. Totul se invarte in jurul ei, insa isi pastreaza stapanirea de sine. Z. o va primi din nou la ea in apartament, totul va fi bine. Este sigura. Trebuie doar sa se mai puna un pic pe picioare, dupa care va pleca in cautarea lui B. Ploua in New York.

Z. o imbratiseaza, si o ajuta sa despacheteze. Z. este cea care o asculta mereu.

’Mi-a dat inelul. M-a facut sa ma simt nesigura de mine si de ceea ce vreau, mai nesigura ca niciodata. Mi-a zambit, si m-a sarutat. M-a luat valul, insa nu pot spune ca am fost slaba. El m-a influentat. Deodata, valurile m-au izbit de un zid, dupa care nu am putut sa ma mai misc, trebuind sa ma supun. Valuri, simteam cum valurile ma inghit. El era acolo. Era B. Cel pe care il caut, in sinea mea, de atata timp. Cel pe care l-am gasit in Ohm, cel cu care am mers la hotel, cel pentru care as fi in stare sa renunt la absolut tot. Dar a disparut curand. Am alergat, cum nu am alergat niciodata, sperand sa prind umbra. Insa, din pacate, umbra era prea departe. Prea departe de nisip, prea departe de pamant.’

Z. o saruta. Liniste. Z. incepe sa planga necontenit. X. o imbratiseaza.

’Trebuie sa il gasesc. Trebuie. Vreau sa-mi spuna el ca nu vrea sa aiba de a face cu mine. Dar macar sa stiu asta de la el, ci nu de la mintea mea, libera sa-si imagineze tot ce vrea. Trebuie sa il gasesc. Si stiu si unde o sa fac asta.’

30 de minute, si X. era la resedinta lui. Pionii din ea se miscau ca niciodata.

Crashing down.

Posted in X si o. on Ianuarie 6, 2010 by Gabi.

Previously.
Now, you’re in New York! (partea VI).
Din rau in mai bine (partea V).
Untouched (partea IV).

Oficial, X si D sunt impreuna. Asadar, X renunta la iesitul in Ohm, la iesitul in orice alt club de altfel, timpul fiindu-i ocupat cu interviuri pentru diverse reviste, sau sedinte foto. Ar putea avea o singura frica, aceea ca presa i-ar putea afla trecutul nu tocmai alb, insa are destule dovezi compromitatoare incat sa infunde respectiva persoana care ar acorda detalii intime din timpuri trecute. Traieste deci pe picior de pace. Si pe picior de plecare, pentru ca o gasim pe X impachetandu-si hainele, care o data cu aparitia lui D. s-au inmultit, impachetandu-si gandurile si strategiile pentru o scurta escapada in Miami, alaturi de D. Urmeaza sa plece peste cateva minute. D soseste, o saruta, si incepe sa impacheteze. X observa cum D. nu are nevoie de foarte multe haine, convingandu-se inca o data de stilul simplist de viata al acestuia. Nemultumita de aparenta modestie a lui D, X nu scoate o vorba pana la plecarea cu avionul privat al lui D. O data cu ei pleaca desigur si paparazzi, instiintati din surse apropiate de X de mica vacanta. Z.

Ajunsi la hotel, cei doi despacheteaza, dupa care ies la cumparaturi. Ziua i se insenineaza lui X. Magazine scumpe, haine pe masura, si deodata un chef de vorba cu care D. nu era obisnuit din partea ei. Merge printre rafturi, se opreste dintr-o data. Privirea-i o ia razna. Ce face B. in Miami?

Ceata dispare insa rapid, disparand astfel si iluzia, himera, lumina. Isi da seama din nou ca ii este dor de el, si ca din pacate sau nu, nu este pentru prima data cand constata lucrul acesta. Continua sa mearga, posomorata printre rafturi, cheful pentru cumparaturi pierindu-i intr-o clipa.

”Vreau sa ma intorc la hotel. Acum.”

D. se supune ordinului. Nori sumbri in camera de hotel, declansati de gandurile lui X. D. sesizeaza ca ceva este in neregula, insa ii este teama cel mai probabil sa n-o dea in bara si sa nu o enerveze. In fond, o iubeste. Cu toate defectele si calitatile ei. Cu toate ca a cunoscut-o cum a cunoscut-o, nu simte abuzurile din partea ei. El este hotarat sa mearga pana in panzele albe ca sa fie cu ea.

Cina, la restaurantul hotelului. Tacuta, X mesteca mancarea incet, tacticos, evitandu-l complet pe D., care isi pastreaza calmul.

”As vrea sa mergem pe plaja.”

X nu are forta necesara pentru a se opune propunerii lui, chiar daca este intuneric, si nu are dispozitia necesara pentru o plimbare romantica sub clar de luna alaturi de instrumentul ei catre celebritate. Isi da seama ca de fapt simte ca este cunoscuta, oamenii o recunosc, insa eticheta ei este in general de ”Iubita lui D.”, ci nu de X Manolescu. Mahnita, stie ca momentan nu are cum sa scape de aceste atribute, realizand ca are nevoie sa se afirme individual, cu sprijinul lui D. Are un flash legat de lumea afacerilor, insa uita repede de acest gand.

Cei doi ies pe plaja. In timp ce el admira luna de pe cerul senin, ea se uita adanc in mare. Reflexia lunii o urmareste pretutindeni, la fel cum o urmareste si imaginea de astazi, din mall. B. e peste tot, in fata si in spatele ei, si in ea. Este acolo, nu incape indoiala. D. se aseaza, X se aseaza, B. se aseaza langa ei. D. scoate o cutiuta din buzunar, B. priveste inmarmurit, la fel si ea.

”Fii a mea, acceptand inelul asta. Casatoreste-te cu mine.”

Proceseaza rapid informatia, B. dispare. Stia ca momentul asta avea sa vina, dar nu atat de repede, in niciun caz atat de repede. Evita sa scoata vreun cuvant, insa il saruta pe D. cum nu o facuse pana acum. X simtea cum sarutul acesta venea de undeva din ea, ci nu din obligatie, ca pana acum. Luna cade peste ei, totul cade peste ei. Ei fac dragoste. Ea vroia de mult timp sa faca dragoste pe plaja, el o iubeste. Ea isi da din nou seama ca nu poate simti nimic pentru D., D. simte cum ea e cea cu care trebuie sa ramana. X deschide ochii, mari, D. dispare. B. isi reintra in rol. X este vie din nou, niste trairi interioare cu care nu s-a mai confruntat pana acum. Valuri o izbesc de zidurile imaginare ale mintii ei intr-un ritm nebun, ritm caruia ea ii da viata, ritm pe care il intretine. Ii era atat, atat de dor. B. se indeparteaza, dintr-o data. Ea impinge corpul de deasupra ei, alergand dupa umbra lui, umbra pe care trebuie sa o prinda. Inelul ii cade de pe inelar, in fuga nebuna dupa viata. Siroaie de apa ii uda fata necontenit. Trebuie sa-l prinda, dar se indeparteaza mult prea repede. Cade in genunchi, inutila si goala.

Now, you’re in New York!

Posted in X si o. on Ianuarie 3, 2010 by Gabi.

Previously.
Din rau in mai bine (partea V).
Untouched (partea IV).
Mama do? (partea III)
Back to black. (partea II)
Al ei. (prima parte)

Eh, pana la urma nu conta atat de mult meseria lui. Tinand cont ca de cand si-a schimbat stilul de viata a dorit sa apara macar pe o coperta de revista, nu doar in niste sedinte foto ale unor amatori uimiti de rosul parului ei. Deci, poate fi sansa ei.

”Scotch?”

Pe cel mai dulce ton al vocii ei. Primul sarut cu fotbalistul, sa-l numim… D., si primul blitz care ii orbeste privirea. Ganduri, coperti, articole, lux. O viata pe placul ei, ce are acum la patrat. Iesirea din Ohm. Jeep-ul lui, si camera de hotel. Arata bine, amandoi. 20 de minute. El e la inaltime, ea e sub pamant. Poate or sa reuseasca sa ”aranjeze” si aspectul asta. ”Macar cat un meci de fotbal”, gandeste X sec, gandindu-se instantaneu la B. Aceeasi rutina de dupa. E bine platita. Accepta banii. Il saruta, inchizand si strangand din ochi. Acum chiar se simte ca o curva. Urmeaza insa zile pline. Stie asta.

”X, trebuie sa ies putin, ramai la masa, nu?”
”Te astept.”

Timp in care roscata pune o armata de paparazzi pe urmele ei, si ale lui D. Urmariti pana la hotel. Urmariti in hotel. De precizat, fotbalistul e de calibru. Nu i-ar conveni nicidecum ca pozele sa fie publicate. Trebuie, trebuie sa ajunga la un acord cu X. X care ajunge la Z radiind de fericire.

”L-ai revazut pe B.?”
”Nu, mi-am vazut viitorul in 30 de minute.”

Presa de dimineata vuieste. Primul blitz care a orbit-o pe X este pe prima pagina. Restul, inca nu a aparut. Insa cum a reusit X sa puna presa de partea ei? Si, ce-i mai important: Cum il va indupleca pe D.?

”Roscata inalta fura mingile lui B. F.”