Archive for the Muzici. Category

Paramore. The Only Exception.

Posted in Muzici. with tags , , , , , , , , on Februarie 17, 2010 by Gabi.

Aşa-i că am ridicat destule ode până acum formaţiei mele preferate din momentul actual, nu? De precizat, momentul durează de prin iulie 2008, când am descoperit ”When it rains”. Curios este că iniţial nu prea mi-au plăcut; am fost indus în eroare de faptu’ că până la urmă, ”When it rains” e o baladă de-a lor. Peste vreo două săptămâni am descoperit ”Misery business”, una dintre, dacă nu chiar cea mai, catchy piesă de-a lor, dupa ”Miz Biz” a urmat albumul RIOT!, apoi şi primul lor album, ”All we know is falling”, prin noiembrie m-am îndrăgostit şi de ”Decode”, şi-am rămas a mai mare parawhore de prin Românica şi de prin Balcani haha.

Ei bine. Ca să nu mai lungesc vorbăria. Ieri, sau astăzi, a fost lansat cel de-al 11-lea videoclip Paramore, pentru piesa ”The Only Exception”. Este prima ”baladă-pur-sânge” a formaţiei. ”The Only Exception” este al 3-lea single de promovare pentru al 3-lea album de studio Paramore, intitulat ”brand new eyes”, care, în prima săptămână de la lansare, a ajuns până pe poziţia a 2-a în Billboard. E bun albumul. Nu pentru că a ajuns în Billboard, ci pentru că e bun.

Clipul este unul simplu, dar de efect. Hayley vrea să se despartă de gagică-său din clip, îi scrie un bileţel, şi evadează într-o lume nouă. Acolo are parte de diverse întâmplări, care o fac să conştientizeze, până la urmă, că iubitul ei din clip este… singura excepţie.

Happy ending. 😀

Destulă vorbărie, nu?
Ei bine, luaţi de-aici.

Şi tot astăzi, pentru că ar fi păcat să nu menţionez, Avrilica Lavigne şi-a lansat un nou clip, la piesa ”Alice”, de pe coloana sonoră a filmului ”Alice in Wonderland”.

Avril Lavigne – Alice (Official Video)

Fain şi ăsta.
Şi când te gândeşti că astăzi trebuia să apară o nouă pagină din ”Addie şi Victor”.
O lăsăm pe mâine. 😀 Stay tuned, ‘cause it’s gonna be so awesome. Pentru că, asta aşa ca o dezvăluire exclusivă, Addie şi Victor, în proiectul meu iniţial (mamă, cum sună asta), trebuiau să fie personaje unice în poveste. Şi sunt personaje care chiar există, la câteva scări de bloc distanţă. Deci, ce fac eu, cu ei doi, este să le folosesc personalităţile în scop literar. Doar că am mai adăugat câte ceva. Finalul lui Victor va rămâne acelaşi cu cel din viaţa reală. Addie va avea parte de un sfârşit ceva mai altfel, faţă de ceea ce trăieşte în prezent. Aşadar, stay tuned. 🙂

i’ve got a tight grip on reality so i can’t
let go of what it’s in front of me here,
i know you’re leaving in the morning, when you wake up,
leave me with some kind of proof it’s not a dream.

Röyksopp.

Posted in Muzici. with tags , , , , , , on Februarie 14, 2010 by Gabi.

😀 !

Röyksopp sunt un duo norvegian cantator dă muzici tonice, cat mai electronice. Au scos pana acum 3 albume, iar aseara am aflat ca or sa aiba concert pe 7 august, in Navodari. Hanul piratilor.
Reactia mea de aseara a fost ciudata asa. :)) In sensu’ ca e prima data dupa concertul ratat Placebo, de vara trecuta, cand am o sansa de a merge la concertul uneia din trupele mele preferate. E la vara, e la mare, trebuie sa ajung ! 😀

Va las acum niste piese.

Sa ne vedem pe plaja! Vorba aia, Doamne ajuta! :)).
Ah da, asear’ la aflarea vestii, am urlat putin asa.

Top 5 songs, last week.

Posted in Muzici. with tags , , , , , , , , , , on Februarie 8, 2010 by Gabi.

De pe pagina mea de last.fm citare ^__^

1. P!nk – Glitter in the air
– de pe albumul Funhouse, lansat in 2009. Recunosc, n-am dat prea mare atentie piesei, si nu stiu de ce, pana in Grammy-urile de anul asta. Melodia e superba.

There you are, sitting in the garden, clutching my coffee,
calling me sugar, you called me sugar.

2. Dorian – Paraísos artificiales
– Dorian sunt o trupa spaniola, 3 albume la activ, electro-pop asa. I-am descoperit saptamana trecuta, si-s foarte misto. Ca doar de-aia imi plac. 😀

Pero cuando tu apareces se desvanece el dolor
y no necesito a nadie por que se, que como todas las noches nos perderemos los dos
buscando algun paraiso artificial

3. Dorian – Verte amanecer
– aceiasi Dorian. 😀
Yo que encontré mi lugar, en el color de
tus ojos.
en el fondo todo lo que quiero
es verte amanecer.

4. P!nk – Sober
-de pe acelasi album Funhouse. aceeasi grozava P!nk.

5. Lady GaGa – Bad romance
– cred ca nu prea mai am nevoie de multe cuvinte. :)) GaGa, Bad Romance, The fame monster 2009, 108,929,901 views, clip genial, sor-mea e innebunita dupa clip. :)) yeah.

Anya paraseste Hi-Q.

Posted in Muzici. with tags , , , , , , , , , , on Februarie 5, 2010 by Gabi.

In primul rand, daca n-ai auzit de Hi-Q, pe undeva prin Romania, inseamna ca fie ai murit prin ’89, fie esti surd (‘mnezeu sa-ti ierte pacatele daca-i asa), saaau traiesti sub o stanca.
Hi-Q sunt o trupa dance-pop, infiintata prin Brasov, de doi baietei tinerei la vremea aia, prin ’96, pe numele lor Florin Grozea si Mihai Sturzu. Pac, pac, baietii isi gasesc si o blonda, succesul e garantat. Dana Nalbaru e norocoasa componenta a trio-ului care avea sa incinga petrecerile pustimii de pe-atunci, si sa devina, alaturi de 3rei Sud Est, Akcent si André, idolii unei generatii. CE, NU-I ASA?

Toate bune si frumoase, pana in 2003, cand Dana Nalbaru paraseste formatia. Nemultumita de genul abordat. Si-a facut bine, cariera ei solo poate nu merge ca pe roate, dar vocea ei e pusa mult mai mult in valoare, si simt eu ca ii place ce face solo. Ok, no more Dana. Dar Mihai si Florin, ceilalti componenti, nu pierd timpul, reusind sa gaseasca o alta componenta. Nicoleta, tot blonda. Cu Nicoleta lucrurile par sa mearga bine, cel putin la fel de bine ca pe vremea Danei, trupa scotand inca o banda de hituri, gen ”Razna”, ”Poveste fara nume”, sau ”Mai dulce”. Din nu stiu ce motive, pleaca si Nicoleta. La revedere, drum bun.

In 2008 daca nu ma insala memoria, apare o alta componenta, tot blonda. Anya Buxai. Tinerica, putin peste 20 de ani. Sibianca. Foarte carismatica, al dracului de frumoasa, cu o voce care nu e nicidecum a, eu stiu, lui Mariah Carey, dar o voce draguta care se potriveste cu genul abordat. Formatia mai scoate un clip, la ”Asa-s prietenii”, si ”Lose you”. Doua piese care mie mi-au placut, in special a 2-a, si clipul fain, in fine. Aseara, la emisiunea lui Maruta, Anya, invitata in studio, alaturi de Jay Ko (un DJ cu care Anya are o piesa, si un clip, si mult succes acum), asa, din neant, anunta ca paraseste Hi-Q. Satula sa fie tratata cu dosu’ de Mihai. Cica Florin e de treaba.

Blonda s-a considerat o angajata, atentie, o angajata! A declarat cu gura ei ca Mihai nu-si respecta angajatii. In situatia in care blonda nu e blonda, nerespectand tiparu’ blondelor, si chiar a fost considerata angajata de catre ceilalti colegi de trupa, totu’ chiar e un rahat mare. In situatia in care tipa fabuleaza, well, good for her, si-a gasit motiv bun de plecare din trupa.

Ideea este ca.
1) Hi-Q s-ar fi putut retrage decent dupa plecarea Nicoletei.
2) Probabil ca baietii vor gasi o a 4-a componenta, care sper din tot sufletul sa nu fie blonda.
3) Anya va avea succes in continuare.
4) Mi-as dori ca Elena, fosta DJ Project, sa intre in Hi-Q. Hihi.

Tragem linie. Mi-a placut tare mult sa scriu postul asta. Am ascultat piese vechi, care-mi aduc aminte de copilarie.

Va las si voua. 😀

Dor de tine, dor de noi. (cu Dana Nalbaru)
Poveste fara nume. (cu Nicoleta)
Lose you. (cu Anya)

Dana Nalbaru – Tu
Jay Ko feat. Anya – One

Despre Grammys.

Posted in Muzici. with tags , , , , , , , , , , , , , on Februarie 1, 2010 by Gabi.

Ok.
Aseara a avut loc, la Los Angeles, cea de-a 52-a editie a premiilor Grammy, Oscarurile muzicii mai bine spus. Se acorda tot felul de premii la Grammy-urile astea, gen ”Cel mai bun album”, ”Cel mai bun cantec” bla bla. Deci, cine ia un premiu aici, e tare. E bo$$.
Asa. Si aflu eu saptamana trecuta ca vai sunt Grammy-urile. Consult lista cu nominalizati, imi place ce vad. Beyoncé, una din solistele mele preferate din sfera pop, conduce detasat cu 10 nominalizari. Si frate, la ce succes a avut ultimu’ an, nu ma mir. Urmeaza apoi Taylor Swift, ugh, niciodata n-am suportat-o pe fata asta, cu 8 nominalizari, Black Eyed Peas cu 6 nominalizari, un anume Maxwell, tot cu 6 nominalizari, Jay-z, cu 5 nominalizari, si Lady GaGa cu aceleasi 5 nominalizari. Ma rog. Mi-am ales favoritii, si anume GaGa si Beyoncé.

Asadar, seara cea mare. Am urmarit evenimentul pe TVR1, nu am CBS, si n-am vrut sa-l vad pe net. Nu stiu dac-am facut o greseala ca l-am vazut pe TV. De ce spun asta. Incepe evenimentul, in platoul TVR-ului un prezentator apatic, o promoterita de concerte, Laura am-uitat-cum, un creator de moda, si CRBL. Cam anost peisajul ca sa fiu sincer. Desi poate mai bine-a fost asa, pentru ca am fi vazut reclame in pauzele dintre categorii/reprezentatii, ori cu persoane in studio am urmarit comentarii, ma rog.

Ora 03:00 uuuu, incep Grammy-urile. Cu GaGaloo in actiune. O gloata de oameni in coregrafie, un tip care se agita ca a cumparat o papusa GaGa neautentica, ma rog, incepe GaGa. Prima strofa din Poker Face, cantata pe un fundal mai jazzy, dupa care explozia electro ”Ma-ma-ma-ma”. Totul conform planului. Dans, voce, ‘cause this is GaGa. W8. Refren, si un pian care nu-si are locul. Niste note cantate in zbor. GaGa rapita! ”Her mind controlling pop music is ruinin’ my business, take it away, she’s a monster, and she’s turning all of you into monsters! SHE’S A MONSTER!”. GaGa rapita, reinvie la un pian, urland: ”I WANNA BE A STAR”. De fapt, pe o parte la un pian Lady GaGa, de cealalta parte, la alt pian, Elton John. Amandoi interpretand ”Speechless”. A fost un moment frumos si indelung aplaudat. Respecte GaGaloo, ai facut-o din nou.

Dupa GaGa, Green Day. Un moment foarte interesant si misto, americanii interpretand piesa ”21 Guns” alaturi de actorii, dansatorii, ce-or fi ei, care vor juca in musicalul ”American Idiot”, musical inspirat de albumul Green Day cu acelasi nume de prin 2004. A fost misto, o interpretare care sa te sensibilizeze, dar sa si te faca sa zambesti in acelasi timp. A fost cum trebuie.

Dupa Green Day, Beyoncé. O intrare grandioasa, urmata de ”If I were a boy”, mixata cu ”You oughta know”, a lui Alanis Morrisette. Frumos si-aici. Vocea impecabila, doar ca a cam exagerat cu istericalele. Mie personal asa mi s-a parut. Gen, era prea euforica.

Doamne si vine P!nk. Imbracata intr-o rochie alba, ca de… calugarita, interpretand prima parte din ”Glitter in the air”. Paseste timid, special ca sa te intrebi ”Cine-i asta si ce-a facut cu P!nk”. Voce de voce, da’ unde-i momentul coregrafic, unde-i scanteia? Trece putin, putin, isi da rochia jos. Gen, asa mai vii de-acas’. Si iat-o pe P!nk, infasurata intr-un cearsaf si ridicata vreo 20 de metri deasupra scenei, CONTINUAND SA CANTE PERFECT. Invartita, rasucita, deasupra tuturor, intr-un moment MAGISTRAL, UN MOMENT DE GENIU. A fost de-a dreptul impresionant. Si cu apa, la un moment dat a coborat putin, a fost udata, apoi ridicata, udand toata sala. Si nu stiu cum, ca abia se mai tinea in bucata aia de material ce-o tinea ridicata, de credeam ca o sa cada. Dar a revenit pe pamant pana la urma. A fost cel mai bun moment al ceremoniei.

Alte acte notabile poate-au mai fost pentru altii, nu si pentru mine. Momentul MJ nu mi-a placut, momentul Haiti nu mi-a placut, Black Eyed Peas nu mi-au placut, ah da, Bon Jovi au fost misto, si inovatori, publicul alegand piesele pe care sa le interpreteze.

In ceea ce priveste premiile, nu stiu dac-au aparut maaari surprize. Beyoncé a inhatat 6 premii din cele 10 posibile, printre care piesa anului, ”Single Ladies (Put a ring on it)”, Taylor Swift a furat doua premii, printre care cel mai bun album al anului, ”Fearless”, GaGa a luat tot doua premii, pentru Best dance recording, cu ”Poker face”, si Best electronic dance album, pentru ”The fame”. P!nk a plecat, din pacate, cu mana goala. Maaare pacat. Green Day au castigat la cel mai bun album rock, cu ”21st century breakdown”, iar Kings of Leon au castigat pentru Best record of the year, cu ”Use somebody”(a fost o surpriza). Mmmm. Si Black Eyed Peas, cu 3 premii, incluzand Best Pop Vocal Album, cu The E.N.D.

MAI MULTE DETALII DESPRE TOATE PREMIILE CASTIGATE ASEARA, LA GRAMMYS, pe sfanta wiki. Ca nu ma apuc sa dau copy paste la tot. Ok.

15 melodii de suflet.

Posted in Muzici. with tags , on Ianuarie 26, 2010 by Gabi.

Am luat-o si eu de la Questioare. Ca cine stie.
Foarte, foarte greu sa aleg 15 melodii. De suflet. O sa aleg niste piese mai lente, in marea lor majoritate.

Duffy – Stepping stone
Alternosfera – Ploile nu vin
Flyleaf – So I thought
Paramore – The only exception
Gabriella Cilmi – Safer
Breaking Benjamin – The diary of Jane
Placebo – Peeping Tom
My Chemical Romance – The ghost of you
Shakira – Don’t bother
Paramore – My heart
Damien Rice – I remember
ATB – Let u go (2005 reworked)
Nightwish – Forever yours
Lamb – Gabriel
Anathema – are you there?

Toate inseamna muult.

Recenzie: Flyleaf – Flyleaf.

Posted in Muzici. with tags , , , , , , , , on Ianuarie 18, 2010 by Gabi.

Image and video hosting by TinyPic

Flyleaf sunt o formatie de alternativ/rock crestin, infiintata pe undeva prin 2000. Formatia numara 5 membri, in frunte cu vocalista Lacey Mosley, in varsta de 28 de ani.
Desi infiintata in 2000, formatia scoate primul album abia in 2005. Albumul, intitulat simplu: ”Flyleaf”, numara un total de 11 piese, totalizand 34 de minute. Cat despre stilurile abordate pe album, distingem alternative metalul, rockul crestin si ceva imou printre randuri.

Cat despre mine, am ascultat prima data Flyleaf prin… 2007, la insistentele unui prieten. Mi-a trimis ”I’m so sick”, dar prietenul nu stia ca n-aveam nici in clin nici in maneca cu genul asta, asa ca melodia nu prea m-a prins. Am redescoperit Flyleaf prin aprilie 2008, simultan cu Breaking Benjamin. De atunci ii ascult constant. So yeah, good music.

Albumul ”Flyleaf” porneste la drum cu ”I’m so sick”, probabil piesa care iti poate aduce o parere nu tocmai buna, sau macar nu tocmai corecta, despre stilul formatiei. O piesa heavy, plina de nerv, pe care Mosley isi urla… la propriu frustrarile, eliberandu-se cu fraza salvatoare: ”I’m so sick”. ”Infected with, where I live, let me live without this… (I’m so siiiiiiiiiiaaaaac).” So awesome.

Continuam in aceeasi nota, cu ”Fully alive”. Daca piesa precedenta nu beneficiaza de cine stie ce muzicalitate (ca zau, cata muzicalitate iti tre’ ca sa urli), ”Fully alive” compenseaza din plin. Pe melodie, Mosley se trezeste la viata povestind despre un fel de eroina care ”este gata sa zambeasca, si sa iubeasca viata”. Curios este ca pe versiunea acustica a piesei, la ultimul refren, solista ne spune: ”Now she knows hot to believe in… Jesus”. Deci, cine spunea ca Flyleaf nu au ceva crestinatate in ei, fuck off and die now.

”Perfect” o readuce pe Mosley in montagne russo-ul trairilor imou si fara viata. ”I’m tired to be honest/I’m nobody.” Ma rog, daca ea spune asa. Dragut este ca pe final, pe un fundal extrem de \m/ whoa, solista formatiei se gaseste salvata si readusa la viata pentru urmatoarea piesa…

”Cassie”. Una dintre piesele mele preferate ale formatiei, piesa pe care Lacey (initial scrisesem Hayley), ne povesteste de-a fir a par trairile unei fete, pe nume… *tararararararam* Cassie!!, care este pe cale sa fie impuscata, in timpul unei luari de ostatici, chestionata de teroristi: ”Do you believe in God, written on a bullet?”. Desigur, daca tipa spunea ”da”, creierii i-ar fi zburat cat col’, daca spunea ”nu”, probabil ca ar fi supravietuit. La sfarsit, credinta zbiara din Cassie, iesindu-i pe toti porii. ”I’ll say YES!!!!!!!!”. Bang bang. Poor little Cassie. Povestea este una adevarata, poate de aceea apreciez atata piesa.

Pe ”Sorrow”, Mosley continua sa fie emo. De fapt, niciodata nu am dat prea multa atentie piesei. Asa ca n-o s-o fac acum. Skip.

Skip ma, ca ajungem la ”I’m sorry”. O piesa foarte misto de altfel, solista isi asterne parerile de rau pe ceea ce poate fi una dintre cele mai bune compozitii instrumentale a cvintetului american. O poveste de dragoste, un ”el” nenorocit, nu prea mai conteaza pentru ea.

”All around me” stiti, ”All around me” e genul ala de piesa ce se cere. Balada aia cheesy, care-ti cere sa te gandesti la Jose Armando pe ritmuri rock si sa-ti tai o vena. But w8. Solista descopera, dupa vreo 7 piese cred, ca e VIE. Si ca-l simte pe Jose peste tot in jurul ei, iubindu-o si dezmierdandu-o. Una din piesele mele preferate de la ei.

”Red Sam” e un fel de continuare a piesei de deasupra. Doar ca desi in piesa precedenta solista il preamarea pe alesul inimii, acum pare sa-l ridice in slavi pe insasi Preaslavitul. Pentru ca i-a salvat viata, si i-a iluminat drumul. ”And I worship! YOU! You are the truth”. Si ma intrebam de ce nu stiam de melodia asta.

”There for you” e una dintre cele mai misto piese Flyleaf. Timida, logica si sensibila in acelasi timp. Ea nu poate fi acolo pentru el. Ii pare rau pentru asta. O poveste foarte intalnita de altfel mai peste tot. Me iz sorreeeh.

”Breathe today” ne aduce aminte ca Flyleaf pot scoate si zgomot din instrumentele alea. Ea practic isi distruge dusmanul, insa pe final il indeamna sa respire. Intreg procesul de asasinare este descris de-a fir a par, sufocarea, innecarea, ma rog, tot ce pateste el pe-acolo. Ma cam grabesc, nu?

Desigur, ma grabesc ca sa ajung la ”So I thought”. Care inseamna, whoa, cate inseamna. Inseamna liniste. Inseamna 5 minute de plutire, de ganduri, de shits like this care te fac sa meditezi. Melodia asta e prea buna pentru albumul asta. ”A year goes by, and I can’t talk about it”. Cat de frumos.

Si-acum, notele.

I’m so sick – 4.
Fully alive – 5.
Perfect – 4.
Cassie – 5.
Sorrow – 4.
I’m sorry – 4.
All around me – 5.
Red Sam – 2.
There for you – 5.
Breathe today – 3.
So I thought – 5!
4,18.