Archive for the Fapte. Category

Locu’ din autobuz.

Posted in Fapte. with tags , on Februarie 15, 2010 by Gabi.

Subiectul asta mă intriga destul de tare acum ceva vreme, după ce, ca un om normal care cred că încă sunt, mi-am permis să mă aşez şi eu pe un scaun, într-un mijloc oarecare de transport, scaun pentru care, până la urmă, am plătit belet.

Aşadar, vară. Mă aşez comod pe scăunel, cu 20000 de braţe văratice în jurul meu, oameni care se împing ca la cozile de mâncare de pe vremea lu’ Ceaşcă. Şi stau eu jos. Mai mă uit la ceas, mai mă uit pe geam, când, deodat’, simt un degeţel inocent pe umărul drept.

Auzi, copilu’, poate mai sunt oameni care vor să stea jos, te-ai gândit şi la asta?

Desigur, paleta cromatică a feţei mele s-a accentuat dramatic. Un roşu vişiniu, de la căldura, şi de la nervii pe care babeta, care purta o pălărie, cu o floricică mov pe stânga, mi i-a produs. De menţionat că creatura nu arăta atât de rău. Like. Era una din băbătiile alea care are mult bănet, gen stilată aşa, în niciun caz vânzătoare în piaţă.

Mă controlez, ridic. Mai stau eu în picioare, în timp ce pe 1 leu si douăj’ dă bani stătea cucoana, care vorbea la telefon. Am coborât şi am încercat să dau uitării acel incident traumatizant din ’44.

Şi-acum, totul a revenit fulgerător în mintea mea, ca ace care-mi străpung creierul, citind o dezbatere de gen pe un forum. Şi ştiţi ce, majoritatea cred ca mine. Şi-anume.

1) Babetele care nu-s foarte bătrâne ar putea sa mai stea şi pe pământ, că sub pământ or sta ele destul peste puţin timp. Dacă e necesar să folosească autobuzu’, analog. Să mai stea dom’le şi-n picioare, dacă io mă cocoţ cu fesele pă scaunu’ ăla, păi al meu să fie.

2) Exista o clasă de babete extrem de interesantă, şi anume clasa dă babete care uită să coboare dân autobuze. Se plimbă ca mortu’ la cimitir toată zâua bună zâua.

3) Şi mai există o clasă de babete, sau moşuleţi cocoşate, sau cocoşaţi, fără diverse membre, cine ştie cum pierdute, sau mai există şi mujeres însărcinate, care merită orice loc. Chiar şi pe capotă. No, serios acu’. A, da, şi copilaşii de până în 5 ani, blonzi, au tot locu’ meu de pe orice autobuz. :X :X :X :X

Da’ mă intrigă cum mi s-a întors vorba pă forumu’ ăla. Aiurea. Eu am dreptate, aşa-i?

Voi, cei 2 vizitatori unici de-i am pă zi, cum cedaţi locurile voastre în autobuze? Aştept commenturi :X :X :X

Şi mă scuzaţi că am scris aşa, da’ gen toţi vorbim aşa, că nu suntem dăştepţi şi rafinaţi într-atât încât să folosim: ”de”, ”pe”, etc. Cel puţin aşa nu-s io, şi cică acilea-i locu’ meu dă joacă, deci xoxoxo.

Bâh.

Posted in Fapte. on Februarie 11, 2010 by Gabi.

BÂH.
Urăsc vremea de-afară. Serios.
Totul era alb şi frumos, până aseară, când a început să toarne cu găleata. Zăpada, minunată, care era până atunci afară, s-a mocirlit puternic şi intens, rezultând, bineînţeles, o dita’ MOCIRLA împuţită. Pe alocuri, a rămas gheaţă.
Azi dă dimineaţă l-am convins pe tata să mă ducă cu limuzina familiei la liceu. Că prea ploua. Şi m-a dus. Când să ies din maşină, am intrat in dita’ crateru, plin cu apă, de mi-a făcut încălţămintea, impermeabilă de altfel până acum 3-4 zile, să fie mai permeabilă ca un burete pe care-l ţii o zi în apă. Durere, nu?

Tabloul de groază a continuat până în liceu. Şi curtea liceului era la fel de mocirloasă, ca şi înainte de altfel, dar măcar păstra aparenţele până astăzi, când aşadar, şi-a dat arama pe faţă. BUH Madgearu, buh, buh.

Astăzi, la prânz, când am ieşit din liceu, durere. Apă, noroi, gheaţă, şi 25 de minute de mers pe jos. Respir adânc, urmează un drum lung. Supravieţuiesc! Surprinzător sau nu. Neudat, nestropit, nemiruit. Ajung în autobuz, foarte, foarte uşurat. Drum liniştit.

Cobor în minunata mea comună, merg. Mai merg. Căştile în urechi, n-am treabă. Ajung la un moment dat la un fel de pantă, rotundă ea aşa. Ocolesc, ocolesc mijlocul ei, pe unde se vedea gheaţă. Merg, merg, cad. Bă da’ cad. Îmi fracturez fesele rotunde, şi mâna. I’m bleeding to death actually. Nu-mi vine să cred că eu chiar am reuşit să cad. Măcar nu-s dracu’ mai mic. Şi mi-am stricat şi căştile. Abia le cumpărasem. La naiba.

Urăsc vremea asta. Să plouă, să dispară dracu’ toată zăpada. Iar apoi, să iasă soarele.

P.S. : Cum povestea lu’ Gigel de pe blog, e un fail generic, am iscocit o dramă-soap-opera-telenovelă-ieftină. Povestea a 2 bătrâni.

Mai jos, vă las o piesă faină. 😛

Avril Lavigne – Alice

Cand ploua.

Posted in Fapte. with tags , on Februarie 6, 2010 by Gabi.

Fata suferă de o boală numită boala „Frumoasei adormite” din cauza căreia poate dormi zile întregi fără ca nimeni să o poată trezi. Recordul ei a ajuns la 13 zile de somn.

I-auzi, norocoasa. Ce-as vrea si eu sa pot dormi asa, ca nesimtitu’, 13 zile. Apoi sa ma trezesc, ca prin minune, si sa spun:

O hai. Whatcha lookin’ at? Sunt bolnav. Pot dormi cat vrea muschiu’ meu.

Si-apoi sa ma bag inapoi la somn.
Unii dintre noi, am observat eu asa, nu prea stiu cand sa se opreasca. Am mai spus eu pe acest blog, minunat blog, ca Badea e cam cretin el asa de fel. *cauta dovezi*.

*gaseste dovada*

Dar asta, asta este confirmarea. Adevarul suprem. El.

Badea, rockstar-ul.

Oh c’mon, be serious. I mean it. Dă si pă isi pierd credibilitatea in fata rockului. Badea isi pierde credibilitatea in fata rockului. Badea isi pierde credibilitatea in fata lui Badea. Este un caz, intr-adevar.

Am primit o sugestie, un comentariu care imi spunea ca poate ar trebui sa incep sa copiez articole de pe cacan.ro, ca sa nu ma mai vait de lipsa de inspiratie. But w8.
Sa facem o analiza individuala.

Intrand pe cancan.ro suntem intimpinati de Eva Kent. Pagina Cancaniada. Ricky si blonda lui Bote. Nu stiti cine e Rocky? Rucky? Ricky? Soferul lui Moni? Eee, stiam eu ca o sa va prindeti pana la urma. Ce sa citesc eu din numarul de azi.

Record vulgar: o femeie reuseste sa inghita doua banane intregi.
*facepalm*
*2xfacepalm*

Sodomizate in casa pictorului violator.
Mama de 14 ani, tata de 77.
Si-a provocat un avort folosind otet.

?!
?!
?!
?! Ar trebui, mai bine, sa intru pe Libertatea.ro ¿!

Profa de romana imi baga mana in chiloti.
Robert Andrei Cristian, fotbalistul surprins facand sex cu un barbat in cantonament, il adora pe starul lui Real Madrid.
Are un picior de 45 kilograme.
Regizorul filmului Avatar, tiran si curvar.

Sfinte Dumnezeule, daca existi, da-ne un semn.

*gabeeeh asteapta semnul. asteapta. asteapta. adoarme. se tine. tare. semn, semn, semn.*

DA! Dumnezeu mi-a luminat mintea. Am ales un titlu gresit pentru postarea asta. Trebuia s-o denumesc: ”Cand ninge”. De maine. Ninge. De maine ninge. Cod galben pana luni. Ne vedem la zapezica. 😀

Ah da. In seara asta m-a lovit inspiratia sa ma uit la The lovely bones. Film. Drama, mostly. Am bocit ca o bocitoare. Absolut genial. Privesc trailerul, si parca as lua filmul de la capat.

Sfat. Nu cititi site-urile ziarelor CanCan si Libertatea. I mean it.

OOOOOOOOOOOOOOOOOO

Posted in Fapte. on Februarie 2, 2010 by Gabi.

Din ciclul penibilitati dă Rromania, va prezentam urmatoarea capodopera:

”Haaaaaaaaaaai sa ne intalnim pă neeet”.
”Dami un buz numi da ignor… haaaai dami un sarut k mor…”

(Vai, tricourile, tricourile!! Emoticoane!!)

It’s a party in the U.S.A.

Posted in Fapte. with tags on Ianuarie 23, 2010 by Gabi.

Nu, n-am innebunit botezand acest post dupa o melodie de-a lu’ Miley Cyrus.
Dar a fost primul lucru care mi-a venit in minte cand am vazut ce urmeaza sa vedeti si voi.
Asadar. Daca saptamana trecuta v-o prezentam pe Janyna si al ei dans fermecator, astazi urmeaza…

SA MORI, NU ALTA. Ala in mov e cel mai mare cosmar vizual pe care l-am avut ever. OMG.

De ce urasc eu matematica.

Posted in Fapte. on Ianuarie 21, 2010 by Gabi.

Cea mai DETESTABILA materie posibila & imposibila de pe acest pamant.
Pai de ce. Pai pentru ca asa spun io.
Sa fac un scurt istoric. Primele tangente cu matematica, cu aceasta ciuma, le-am avut cand aveam vreo 4 ani si mama incerca sa ma invete sa numar. Desigur, fara mare succes. De precizat ca la varsta aia citeam si scriam cu litere de tipar, deci este foarte clar unde apartin. 8->
Asa. Apoi la gradinita, ne tot jucam jocuri din alea idioate, gen ”Aoleu ce taraboi, dai in unu’ tipa 2!”. Era clar ca trebuia sa stii sa te feresti, si sa-ti dai seama care-i unu’ si care-i 2.
In scoala primara am incercat sa ma imprietenesc cu canceru’, si sa-l folosesc in favoarea mea daca tot il am si se dezvolta-n mine. Lucrurile au mers bine in clasele a I-a si a II-a, cand invatam sa adun numere si sa le scad. Si niste inmultiri si impartiri usoare. Si tin minte ca parca-mi placea asa matematica. In clasa a III-a insa, cu o invatatoare noua gata sa distruga, interesul meu pentru orice era legat de scoala a scazut dramatic. Intr-a IV-a am revenit ca Pasarea Phoenix din cenusa. Tin minte ca am avut un singur Bine anul ala, la mate, d’ooooh. Dar invatatoarea pe care am avut-o atunci ne explica totul cu atata rabdare… 8->

In gimnaziu am incercat cat de cat sa supravietuiesc cu cancerul care incepuse sa avanseze treptat din cauza unor certi factori exteriori: ”Vasile, la tabla!” si lumea mea se prabusea fara ca cineva sa o salveze. Si tot asa, vreo 3 ani, cand din note intre 3 si 8 n-am iesit la mate. Intr-a 7-a chiar, am avut media anuala 5,50 la matematica. Cu toate astea, am fost primul pe clasa. Ce paradox, sa-mi trag una.

Intr-a 8-a m-am apucat de chimioterapie. Am inceput asadar sa iau meditatii de la proful de la clasa, macar macar oi intra si io in examenu’ de capacitate ca tot omu’ civilizat. Si-am intrat ma. Am avut media anuala 8. Pe-al 2-lea semestru am picat simularea capacitatii, cu 4,25. Da-o incolo, ca oricum a fost un cosmar de simulare. Asa. Am intrat in capacitate pisat si cacat pe mine pana la refuz. Daca nu luam capacitatea, un loc glorios la coada vacii si la prasit pamantu’ ma astepta. Sau un alt loc, la cimitir. Deja aveam in cap tot felu’ de scenarii, care mai de care mai monstruoase: ”Elev in varsta de 14 ani se sinucide din cauza sistemului incompetent!” sau ”Doamnelor si domnilor, anchetam sinuciderea elevului in varsta de 14 ani, aduceti-va purcelu’, catelu’, pisica”. (dupa 2 ani…) ”Era Vasile Gabriel instabil dpdv psihic?!”.

Dar a trecut si capacitatea. Pe care-am luat-o. Cu 6,85 la mate. Bhhh. Am intrat in Madgearu, acest templu sacru al civilizatiei moderne.

Am plecat in Spania. Acolo am reinvatat sa inmultesc numerele naturale de la 1 la 1000, ca asa matematica faceau aia. Asadar, cancerul meu a progresat vizibil. Odata cu intoarcerea in Madgearu, nimic imbucurator in evolutia bolii mele. Am facut un pas important odata cu promovarea diferentei la matematica pe a 9-a, insa a 10-a a fost un cosmar. Am fost aproape de moarte pe primul semestru, si din nou pe marginea prapastiei pe al 2-lea. Insa am supravietuit.

Intr-a 11-a, din pacate, lucrurile nu merg prea bine. Sunt din nou in pericol de moarte. Daca nu ma vindec, intr-un an jumate pana la bac, o sa dau coltu’. Asa ca donati, donati gandurile voastre bune, pentru salvarea vietii mele, in lupta cu o boala NEFOLOSITOARE, INUTILA, SI MULT PREA GREA DE DEPASIT. Boala asta se numeste matematica. Ne-a imbolnavit pe multi. Ura eterna.

UPDATE: Gabi este conectat la aparate, pana miercuri. Alaturi de el, colegi de clasa, depistati cu cancer in faza incipienta.

UPDATE2: Gabi a suferit astazi o operatie pe creier. Doctorii sunt rezervati, pana vineri. Vestea buna este ca organismul lui a facut fata cu brio operatiilor, si ca nu a cedat inca de astazi.

tiiiiiiii ti ti ti ti ti tiiiiiiiii ti ti ti *we must save him!* ti ti ti ti ti ti ti ti ti tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii *complications!* tiiiiiii _______________________________________________________^^^^^^^^^^^^______^^^^^^_______^^^^^^_____^^^^^^^^^^^________________________________________________________________________^^… (va urma).

Ninsoarea prahoveana.

Posted in Fapte. with tags , , , , , , on Ianuarie 20, 2010 by Gabi.

Eh, dupa cum stiti cu totii, a nins ca dracu-n ultimele 2 zile. Neincetat si fara oprire. :)) Cod galben de zapezi abundente, adeverit! Ador zapada, ador albul, drept pentru care mi-am luat permisiunea sa imortalizez intregul fenomen. Io nu-mi aduc aminte de vreo zapada mai mare… ever. Poate ma ajutati voi.
Asa. Astazi daca tot am plecat mai devreme de la scoala, am facut cateva pOziyky :X :X :X :X :X .

Mnah, nu mai sunt pozicile. Or sa revina curand. Stay tuned!