Archive for the Da. Aşa da. Category

This is za end.

Posted in Da. Aşa da. on Februarie 18, 2010 by Gabi.

Da ! Bucuria de a scrie s-a terminat, pe blogu’ ăsta. Şi tocmai faptu’ că am putut să scriu despre ce-a vrut muşchiu’ meu m-a adus la pierzanie. :))

Mnah. Nu ştiu de ce renunţ la blogu’ ăsta, ce mi-o fi făcut el mie de îl arunc în uitare, fără milă. Bine că măcar NU ÎL ŞTERG. Aşa, ca să-mi amintesc dă vremurile bune.

Cert este că mă mut. Vreau ceva mai restricţionat aşa.

Pe blogu’ aista cu 9 subscriberi am început să scriu două povestioare, una am terminat-o. Pe blogul nou NU O SĂ APARĂ NIMIC DESPRE POVESTIOARELE AŞIESTEA, AŞA CĂ BELIŢI BINE BINOACLELE AICIŞA.

În povestioara lu’ Gigel.

Gigel trebuia să plece în Spania, odată ce tac-su şi mă-sa reveneau la sentimente mai bune unu’ faţă de altu’. Într-un sat mic dân Pirinei, Gigel avea să descopere multe chestii şi experienţe faine, da’ la un moment dat se întorcea. Ideea era că Gigel şi cu diva dân mine se intersectau la un moment dat, cam prin iulie. Vârstele noastre ajungeau atunci într-un punct comun, 18 ani. Şi atunci se termina povestea, pentru că treceam direct la mine.

În povestioara lu’ Addie şi Victor. 😦

Mai pe scurt. Addie suferă ceva pierderi de memorie, ajungând la operaţie. Operaţia este un succes. Victor se sinucide la scurt timp după operaţie, cu o doză dă ceva otrăvuri. Addie e în stare dă şoc, neputând să-şi revină vreodată. George, băietu’ celor doi, se apucă de alcooale, fapt ce-l duce la divorţ de nevastă-sa, Michelle, care îl internează într-un centru de reabilitare. De acolo mai iese peste mulţi ani, atât de mulţi încât nu poate să stea alături de mumă-sa în ultimele ei clipe de viaţă. O moarte naturală, pe care şi-a dorit-o. Odată cu moartea lu’ Addie, Michelle bagă divorţ şi pleacă cu tot cu fiică, Christine, în alt stat. Povestea urma să se încheie cu George ieşit din centru, privind optimist la viitor.

UITE PE-ASTA ÎMI PARE RĂU CĂ N-O TERMIN, pentru că ceva din ea e real.

xoxo.

Apropo. Cică mă găsiţi la adresa asta acum. 😀

Anunțuri

There you are.

Posted in Da. Aşa da. on Februarie 9, 2010 by Gabi.

Îşi aminteşte şi acum felul în care o atingea, iar pielea i-o lua razna. Firele de păr, aplatizate de atingerea lui, mângâiere.
Vorbeşte cu florile. Le pipăie. Nu le răneşte în vreun fel, ele o înţeleg, îi înţeleg singurătatea. Şi ele sunt singure.
Poştaşul, ziarul. Îl invită la cafea. El acceptă. Ochii-i verzi, sunt prea sinceri. Telefonul nu reuşeşte să sune. Unde e, unde e el?
Ea îl aşteaptă. În grădină. Speranţa din ea e vie. Fiecare bicicletă, fiecare maşină, pe strada ei, înseamnă speranţă. Porţile sunt mereu întredeschise.

Ceva gresit?

Posted in Da. Aşa da. with tags , , on Ianuarie 30, 2010 by Gabi.

Da, Gabeeeh a facut ceva gresit. Pai Gabi minte. Da’ vorba lu’ Gabi, la un moment dat o sa cada-n cur si o sa se trezeasca el. Oricum. Vine bacu’. Deja ma gandesc cu mila si cu groaza.

La proba aia penibila de TIC o s-o dau in bara, stiu deja. O sa fiu probabil prea ametit si emotionat, incat o sa dau vreun click gresit pe cine stie ce idiotenie.

La oral la romana, la fel. Probabil ca o sa vorbesc atat de repede, incat evaluatorii or sa-mi spuna sa vorbesc mai rar, iar eu o sa ma pierd si o s-o dau in bara.

La engleza, acelasi lucru ca la romana. Aici exista riscul si vreunei greseli de pronuntie, mai stiu eu. Cum am patit la Bratislava, la targul firmelor de exercitiu. Sigur vorbeam atat de repede incat nimeni nu m-a inteles, si de-aia n-am castigat noi mai multe premii. Nu serios acum, faza asta n-am mai povestit-o. Eram cu niste evaluatori la stand si ma intreaba cate ore de engleza fac, si eu de colo 2, gandindu-ma ca ”vai ce-or sa ma laude astia pentru engleza mea minunata”, care-acum sincer, nu e deloc jalnica. Adica zic io ca vorbesc cum trebuie. Asa. Si ma intreaba de care engleza, generala sau din asta cu termeni economici & shit. Io de colo, generala, generala. Si zice evaluatoarea ca poate-ar trebui sa iau niste cursuri sau ceva. In momentu’ ala imi venea s-o dau cu capu’ de peretii standului, de baba slovaca ce e ea, adica ea imi spune mie sa iau cursuri de engleza cand ea rostea 2 cuvinte pe minut, iar eu vorbeam cursiv? Am si martori. Dar m-am calmat, si in nervii mei: ”Uhm.. ok, I’ll try to provide my english.” Am clipit cateva sutimi de secunda, gen *blink blink blink*, gandindu-ma ca i-am pus mingea pe tava cu ”provide” asta. JUR ca ma gandeam la ”improve”. Ea de colo, radianta, ”improve”. Eu: ”yeah, you’re right, improve”, incercand sa ies din cacat. Da’ m-a tras pana la fund. Ok. Alta proba ratata.

In vara urmeaza insa bataile de cap. Prima proba scrisa am impresia ca e cea la romana. Acolo fie o sa pic pe subiect si o sa fie totul in regula, fie nu o sa pic pe subiect si o sa scriu acelasi lucru in 10 pagini. Daaar important este ca m-am pus deja pe invatat/citit. Daaa, Gabi are surprize pentru al 2-lea semestru, dragi colegi, n-o sa ma mai vedeti calcat in picioare never ever and forever, jur. Ce moment. Serios, unde e statuia mea? In curs de constructie, nu?

Proba la mate o sa fie un cosmar din care sper sa ma trezesc repede. Prevad, prevad, o zi din aia calda, cu 40 de grade, prevad cum o sa ajung in sala de examen cu Nilul curgandu-mi prin corp si pe corp, pe partea dreapta, iar Amazonul pe stanga, facandu-i concurenta. Ma vaaad, daaaa, ma vad, rosu la fata din cauza caldurii si a emotiilor, ud leoarca, incercand sa dau ce-i mai bun din mine. Daca stiu eu dupa bac c-o sa-l iau cu macar 7, hai sa spun 6, la mate, o sa incep sa sar de bucurie prin liceu. Daca nu, o sa fiu putin mai rezervat.

Ultima proba, la geogra, e cea in care vreau 10. Sau 9,50. Geografia de a 12-a e atat de incantatoare incat n-ai cum sa n-o iubesti. Si oricum ar fi, tot mai bine decat sa dau economie. Adica… ECONOMIE. Desi mi-am promis mie ca nici la asta n-o s-o mai dau in bara pe-al 2-lea semestru, ma mentin rezervat. Niciodata nu stii ce-i poate tuna mintea… Stim noi cui. Stiiim. Da’ e ultimu’ an. Si primu’ de altfel. Si e de treaba, undeva-n sufletul ei. Asa.

Hai ca-mi place. Planuri peste un an, 4 luni si jumatate. Daca am calculat bine. Sunt un adolescent perfect, sa dea naiba. Adica stim cu totii, sau nu chiar cu totii, ca multi ar fi facut un infarct vineri. Dar eu m-am controlat, si promis, ca tot cacatul asta se va repara in cel mai frumos mirositor mod cu putinta. Stiti ce, o sa pun la postul asta etichetele ”filozofii”, si ”ganduri”. Asa, sa ma simt si io un blogger matur si bun. Nu ca n-as fi. Viata e atat de minunata. Sa va descriu ziua de astazi, nu? Daca tot e un post cat coridorul pan-european.

M-am trezit la 12, dupa un somn de 13 ore. M-am bagat in baie, am FACUT BAIE, da, mai fac si baie cateodata, mai rarut ca-i mai dragut (kiddin’ cred), asa. Apoi am mai zabovit eu clipe gandindu-ma la viata mea perfecta, dupa care am inceput sa ma uit la desperate housewives. De la 14 pan’ la 19. Valeleeeeeu. Ochii mei au luat-o deja razna. Adica mi-au obosit uitandu-ma la un serial, si la ceva distanta de laptop, dar nu imi obosesc aceleasi 5 ore daca stau de exemplu holbandu-ma pe diverse bloguri si ascultandu-mi muzica de cacat. That’s a curious fact. Apoi am luat o pauza.

E incredibil. Word count: 850. Ce blogger in toate mintile mai scrie atat in ziua de azi? Raspuns simplu. Aia care nu-s in toate mintile.

xoxo.

Am adaugat si ”demoni interiori” la etichete. Cateodata mi-e teama de cat de profund pot fi.

Dezvaluiri incendiare.

Posted in Da. Aşa da. on Ianuarie 29, 2010 by Gabi.

In aceasta noua leapsa exclusiva.

Principala trasatura a caracterului meu: Omenia.

Calitatea pe care o prefer la un barbat: Calmul.

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Umorul.

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Apreciez ca-s sinceri si perfecti.

Principalul meu defect: Nu ma enervez cand trebuie.

Ocupatia mea preferata: Muzica.

Visul meu de fericire: Mmmm. Mmmmmmmmm. Sa cant. 8->

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Sa esuez pe toate planurile.

Ce-ati vrea sa fiti?: Actor, cantaret, compozitor, coregraf, scenarist.

Tara în care-as vrea sa traiesc: Finlanda/Suedia/Canada.

Culoarea preferata: Albastru deschis.

Floarea preferata: Lalea/liliac.

Pasarea preferata: Papagal.

Prozatorii mei preferati: Sa spunem. Acu’ la modul cel mai serios, n-am citit mai multe carti de-un singur autor. Scuze.

Poetii mei preferati: Eminescu, ca tot il studiem acum. Sau Bacovia, pentru zilele reci si ploioase.

Eroul meu preferat: Mark Sloan/Jigsaw/George O’Malley.

Eroina mea preferata: Nancy Botwin/Bree van de Kamp/Lynette Scavo.

Compozitorii preferati: Hayley Williams/Brian Molko.

Pictorii preferati: Chiar nu.

Eroii din viata reala: La modul cel mai serios, eu.

Eroinele din istorie: Angela Merkel?

Bautura si mancarea preferate: Cola/Pizza.

Numele preferat: Gabriel.

Ce detest cel mai mult: Oamenii aia care chiar sunt prosti. Si norocosi.

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Ceausescu.

Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: Daca se pune, Revolutia de la ’89. Sau invadarea Irakului.

Darul natural pe care-as vrea sa-l am: Imortalitatea parului.

Cum as vrea sa mor: Repede, fara bocete.

Starea de spirit actuala: Optimism nejustificat.

Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: Ooo. Am material destul in banca a 3-a de pe randul de la mijloc.

Deviza mea: There’s nothing better than a good lie.

Primita de la Baiatul Ciudat, merge mai departe la cine vrea sa ia aceasta minunata leapsa.

Big Brother, fratele cel mare!

Posted in Da. Aşa da. with tags , , , , , , , , on Ianuarie 28, 2010 by Gabi.

Zi de zi traiesc asa cum vreau,
viata-i frumoasa cand stii sa iubesti.
Zi de zi traiesc cum imi place,
viata-i frumoasa daca stii s-o traiesti…

Cu versurile astea incepea fiecare seara de duminica de prin martie 2003, pana in iulie 2003. Si jur, erau cele mai tare seri. Versurile apartin piesei Traieste! a celor de la Hi-Q, piesa care a fost imnul primului sezon al unuia dintre cele mai mari show-uri ever ever and forever, Big Brother. In Romania Big Brother a avut doua sezoane. Formatul emisiunii: un numar de concurenti (12 pe sezon la noi), ”deconectati” de realitate, traiesc intr-o casa unde trebuie sa indeplineasca diverse sarcini, cu bine, indeplinirea lor implicit colaborarea si buna convietuire cu ceilalti ii pot duce spre marele premiu, care la noi a fost de vreo 50.000 € daca nu ma insel.

Si fiecare duminica seara incepea cu un castron cu floricele. Eram FANATIC. Si m-as mai uita la un sezon intreg, daca s-ar mai face. Tin minte ca sezonul 1 mi-a placut mai mult decat al 2-lea. Din primul sezon mi-i aduc aminte pe toti. Nadira, prima eliminata, care nu a colaborat cu nimeni pe parcursul emisiunii, ursul ”Mumu”, clasica femeie casnica Iulia, tipa cu pelerina de la dus, Violeta, cantaretul Adrian, non-conformistul, ulterior prezentatorul Ernest, Izabela cea degajata de tot, Costel-cel-impaciuitor, Andreea rasfatata, Florin-cel-full-de-muschi, Alida plangacioasa, si Soso cel cuminte si castigator. Ah ce dor imi e de vremurile alea. Tineam cu Alida, mi se parea ca la momentul acela era cea mai apropiata de mine ca si comportament. Nu imi displacea nimeni. 😀 Tin minte ca aveam niste carti de joc, pe un caiet imi notam numele concurentilor ramasi dupa fiecare doua saptamani, si faceam tot felul de calcule idioate. Castigator era acela care avea cele mai multe puncte iesite din extragerea aleatorie a cartilor.

Ba chiar, ne jucam si noi pe-afar. Desigur, eu am inventat jocul, dar eram mai mereu primul eliminat de catre ceilalti, pentru ca eram cel cu cele mai multe sanse sa castige. Isi eliminau din prima adversarul. Castigatorului ii revenea responsabilitatea sa fie Big Brother in jocul urmator. Erau tot felul de aliante, scheme… Big Brother era impartial mereu, in liniste deplina primea pe rand nominalizarile tuturor. Castigatorul era, la sfarsit, ales de catre ceilalti. Good old times.

Sa revin la Big Brother original. Mi-ar fi placut ca in primii 2 sa ajunga Alida si Florin. Soso nu imi placea extraordinar de tare. Mi-aduc aminte si de cupluri, erau Alida si Ernest, Ernest care la un moment dat se dadea pe langa Izabela ca sa o oftice pe Alida, Alida care-a facut o criza. Mai erau si Florin si Andreea, playboy-ii competitiei, Andreea cu ”cizmele de la Milano”, Florin cu tona de muschi, what a lovely pair. Alte cupluri? Parca nu.

In seara marii finale credeam ca o iau razna. Prima eliminata a fost Andreea, apoi Florin, si-au ramas Soso si Alida. Banuiam ca Soso avea sa castige, da’ eu tot eram cu speranta pentru Alida. Mmm si tin minte ca pe Antena 1 era difuzat un film indian de cacat care era menit sa bata Big Brother-ul (de altfel a si reusit), si mama nu stia unde sa lase TV-ul. :)) Eu turbam desigur cand muta canalul… :)) Asa. Si a castigat Soso, care avea o pisica in casa de care era atasat, si care a ramas la el pana la urma… Frumos, bai, frumos!

Sezonul 2 nu m-a prins atat de tare. Ma uitam si la acela, la fel, dar parca nu mai eram atat de isteric. N-am avut favoriti. (Sa spunem) ca imi placea de Ciprian, chiar daca il consideram fitos, si poate de George. Castigatorul a fost Iustin, un tip cu par lung, care parea extrem de cuminte el asa, neimplicat in scandaluri. Parca. In finala a batut-o pe Raluca, daca tin bine minte, Raluca-care a iesit totusi cea mai castigata din concurs, prezentand in zilele noastre SuperBingo Metropolis, ulterior stiri din sport.

Mi-e atat, atat de dor de vremurile alea. Dor, dor. Si pe net nu dau de poze, youtube nu beneficiaza de inregistrari. Asta ma oftica mult de tot.

Care v-ati uitat, de cine v-a placut?

Manechine.

Posted in Da. Aşa da. on Ianuarie 25, 2010 by Gabi.

Am trecut la economie, ce naiba.
Mai trebuie sa trec la mate. ;x whoawhoawhoa.
Astazi am jurat. Daca nu trec la mate, o sa trec semaforul de la Posta Mare pe rosu. Ce dracu’. :)))))
Hai ma, tre sa trec io cumva. Semaforul. Adica… la mate. Energie pozitiva, la naiba.

Apropo. De ce nu mai invata pustii din ziua de azi? Pentru ca e cam clar ca prea rar invatam. Sa fie profii de vina, sa fim noi de vina, sa nu ne mai intereseze scoala bla bla? Io ma gandeam ca oricum sistemu’ nostru de invatamant e praf, asa ca ferice de aia care raman corigenti, aia-s destepti si perspicace.

Astazi la romana nu am stiut sa explic corect cuvantu’ ”pragmatism”. Imi statea pe varful limbii, ma gadila al dreacu’ dă tare, stiu ce inseamna (asta e partea grava), da’ pur si simplu nu mi-am gasit cuvintele. Cacao. Acu’ ma intreb cine e de vina. Daca ma pui sa-ti spun versurile din melodia x, ti le recit ca pe poezie. Asta-i adevaru’, scoala a ramas in urma rau. Prost sa fii, noroc sa ai! Asta-i zicala dupa care merg toti in ziua de azi, toti, ci nu doar aia care intr-adevar sunt prosti de crapa.

Ba e frig tare afara. Ce naiba. Am ajuns de dimineata inghetat. Imi inghetasera mucozitatile. Mamicăăăăăăăă ajuta-ne ca suntem vai de noi. Aoleu. Mi-e frica. ;x

Voi vedeti ca n-am inspiratie? Ascult GaGa. CE INSPIRATIE SA-MI VINA CAND ASTA-MI CANTA-N CAP: ”Baby, I’m a free bitch, I’m a free bitch.” Pai ziceti voi. Asta-i un abuz, un atac informatic, un atac violet.

2009 mai pe scurt.

Posted in Da. Aşa da. on Decembrie 30, 2009 by Gabi.

Am pus titlul postului. Incerc acum sa ma gandesc la ce-am facut la inceput de an. Mmm.
In ianuarie imi aduc aminte ca situatia mea era critica pe plan profesional. Sfarsitul primului semestru ma aducea cu un picior in groapa la matematica si chimie. Am scapat, cu mari emotii, media 5 la amandoua. La fel si la fizica.
Pe plan social in ianuarie, nu prea multe. Socializat cu colegii de clasa mai degraba, caci e frig in ianuarie.
Februarie a adus dupa sine cam aceleasi lucruri ca si in ianuarie. Acum vad ce iarna monotona am avut. Stiu ca prin februarie am inceput sa citesc cate ceva, Anna Karenina, si Fantoma de la Opera.
Martie, primavara, soare, dragut din cate tin minte. Reiesirea la lumina, pe un fundal galben.
Aprilie, Paste, excursia la Sibiu, n-am simtit cand a trecut.
Mai, deja sfarsit de sezon, bla bla bla?
Iunie, injumatatirea clasei, like hahah i’m gonna die after it. :-s Pierderea aparenta a sprijinului moral si social in Madgearu.
In vara am iesit mai mult decat credeam ca o s-o pot face, late night calls hahahahahaha n-o sa uit niciodata.
Toamna m-a gasit in scoala cu o clasa noua pe care nu prea o cunoasteam mmm. Si cativa colegi de la clasa veche, Razviii si Sandrutza va pupa Gabeeeh cu ocazia asta. Si pe Chircutza. 😀
In octombrie n-am facut mai nimic tinand cont ca noi practic nu prea existam ca clasa, fiecare-n bisericuta lui. Da’ mi-am deschis blogu’.
Noiembrie a adus primele raze de soare siii odata cu Bratislava a venit caldura, si momentele in care-am aflat ca exista viata dupa 10F, si ar putea fi o viata roz si buna. Va pupa Gabeeeh pe toti care-am fost prin strainataturi si sa ne vedem cu bine pe 4 ;*
In decembrie m-am ocupat cu absolut nimic, ca doar e vacanta!

Colegi, prieteni, sora si parinti, asta a fost un an care-a trecut atat de repede incat va multumesc. Sa treaca si 2010 la fel de repede, si 2011 ca sa dam bacu’ si sa ne intalnim toti pe-o plaja. Pupiiiiiiiiiiii ;*

O sa-mi fac si un wishlist. :/
Revelion acasica, cel mai probabil. 😀