Archive for the Addie & Victor. Category

Precum pasărea Phoenix.

Posted in Addie & Victor. with tags , , , on Februarie 18, 2010 by Gabi.

Addison McQueen bănuia că într-un fel sau altul se va afla despre tentativa de crimă avută acum 5 ani, asupra soţului ei. Însă nu faptul că urma să se afle acest lucru avea să o deranjeze cel mai tare, ci faptul că trebuia să dea nişte explicaţii pe care nu vroia deloc să le rostească. Momentul explicaţiilor a sosit însă, o dată cu Michelle McQueen, nora ei, care a găsit, în albumul foto al fiicei ei, Catherine McQueen, o poză care stă drept mărturie tentativei lui Addison de a-şi omorî soţul, prin împuşcare.

Mi-a fost foarte uşor să o fac, dorinţa devenise iraţională, devenise sete de răzbunare. Nu o să lungesc discuţia asta cu foarte multe detalii, Michelle. Am orbit în momentul în care l-am prins pe Victor în patul nostru, cu alta. Şi poate nu m-ar fi durut atât de tare lucrul ăsta acum, eu ştiu, 20 de ani. Însă s-a întâmplat când amândoi am înaintat în vârsta. Şi s-a întâmplat în patul nostru.
Îmi pare rău pentru cum am reacţionat, însă cel mai mult mă bucur că nepoata noastră m-a oprit din a face poate cea mai mare greşeală a vieţii.

Michelle nu se aştepta la asta. Şi şi-a dat seama că ea nu e nimeni care să continue cu o anchetă în acest caz. Dacă Victor a vrut să rămână cu Addison după asta, ea nu poate interveni. Michelle ştia însă că George, soţul ei, şi fiul lui Addison şi al lui Victor, nu trebuia să afle de întâmplarea asta. Pentru liniştea familiei ei.

Ţin la el, după atâţia ani, încă ţin la el. Lacrimile nu-mi sunt de-ajuns ca să compensez ce am vrut să fac. Dar sper la iertarea lui Dumnezeu, pentru că, nu-i aşa, timpul ni se scurge, Michelle. O să plecăm repede de-aici.

Călătorii. (3)

Posted in Addie & Victor. with tags , , , , on Februarie 15, 2010 by Gabi.

Toţi călătorim. Pe vapoare, salutându-ne rudele cu mâna, sperând că astfel reînviem aerul boem din alte epoci. Călătorim în avioane, pentru că dorim rapiditate şi siguranţă. Călătorim prin texte, şi note muzicale. Călătorim din dorinţa de nou.

Unii dintre noi reuşesc să ajungă la destinaţie. Aceia sunt cei puternici, adevăraţii supravieţuitori. Sunt aceia care vor avea ocazia să se întoarcă în timp, şi să repare tot ceea ce au greşit, fie că au vrut să greşească, fie că au greşit involuntar.

Însă întotdeauna, câţiva rămânem în urmă. Târâş, pe coate, sau în genunchi, încercăm să îi prindem pe ceilalţi. Şi drumul poate părea lung. Drumul… este lung. Ţinuţi sau nu de umbre, de conştiinţă, reuşim. Pe toţi ne aşteaptă cineva la linia de sosire.

Depinde doar de noi cine este acel cineva.

Addison, fotografia aceasta… ţi se pare cunoscută?

Desigur, puţini dintre învingători sunt obligaţi să se întoarcă de la destinaţia lor, să se abată de la fericire. Însă, când o fac, nu există cale de întoarcere. Pentru că ceva, undeva, a mers prost.

Ia loc, Michelle. O să avem o discuţie destul de lungă.

Şi pentru aceştia, există totuşi o speranţă, o uşurare. Întotdeauna există alţi câţiva învinşi. Învingătorii sunt unde trebuiesc să fie.

2. Fotografii.
Începutul.

Fotografii.

Posted in Addie & Victor. on Februarie 13, 2010 by Gabi.

Christine McQueen ar putea fi descrisă ca o adolescentă simplă, care pune preţ pe lucrurile simple. Cel mai de preţ bun al ei, de altfel foarte simplu, a fost un aparat de fotografiat, pe care l-a primit cu şase ani în urmă. Deşi părinţii ei, Michelle şi George, credeau că hobby-ul ei legat de fotografie va dispărea curând, asta nu s-a întâmplat, ba mai mult, odată cu trecerea timpului, fotografia pentru Christine devenise mai mult o obsesie. Şi mai interesant este faptul că adolescenta nu a renunţat la aparatul ei vechi, deşi George şi Michelle îi cumpăraseră un aparat digital performant, în urmă cu trei ani.

Christine adoră să admire fotografiile din albumul unde are toate pozele făcute cu aparatul ei vechi, gândindu-se la câte filme, pe care ea însăşi le ducea la developat, a reuşit să consume. Aproape toate pozele o fac să zâmbească pe Christine, privind fie feţele zâmbitoare către obiectiv… feţele surprinse de aparatul şi viteza cu care poza era gata, feţele care reuşeau să îşi exprime mâhnia unei poze într-un moment nepotrivit, ori peisaje pe care ea le considera demne de prins în cadru. Toate fotografiile aveau locul lor în album. Cele mai vechi dintre ele sunt la sfârşitul albumului, iar cele mai recente, implicit mai bine realizate, pot fi găsite in primele file de album.

Christine trecea repede printre poze, dar una singură îi capta în mod deosebit atenţia. Îşi aminteşte momentul imortalizat acum cinci ani de parcă ar fi fost ieri…

Sper că bunicul şi bunica nu se vor supăra că îi fotografiez. Pozele spontane devin specialitatea mea, tati! Mă întorc imediat.

Christine urca scările casei bunicilor, ţinând aparatul aproape de ochi. Addie şi Victor trebuiau să fie în camera lor, pentru somnul de prânz. Tip-til se furişează, deschide încet uşa, apăsând instantaneu pe butonul ”magic”, după cum îl numea ea. Fotograful amator era foarte sigură că avea să îi iasă o operă de artă exprimată prin acea fotografie, iar bănuielile ei s-au confirmat, într-un mod nu foarte plăcut, pistolul din mâna bunicii ei îndreptându-se, de la 25 de centimetri de capul lui Victor, la 2 metri către uşă.

Oh, Christine, ce cauţi aici… cu un aparat de fotografiat?! Ce faci cu el, scumpo? Spre binele tău, îl vreau. Acum.

Însă Christine a luat-o la goană pe scări. Dovada care o incrimina pe Addison a ajuns până la urmă în mâinile ei, sau mai bine spus, doar una din dovezi. Pentru că, la fel ca orice tânăr de vârsta ei, Christine adoră riscul. Aşa că a făcut o copie, a ceea ce numeşte şi crede şi în ziua de azi, că este ”cea mai mare enigmă a vieţii ei”. Tânăra nu a pus întrebări bunicii despre ceea ce se întâmpla de fapt acolo, după ce a primit un răspuns mai copilăresc decât Christine însăşi.

Ne jucam de-a poliţiştii şi de-a hoţii, dragă, nu ai niciun motiv să te îngrijorezi. Ăsta trebuie însă să rămână micul nostru secret, altfel buni ar putea ajunge într-un loc pe care sincer, nu ar vrea să îl vadă vreodată.

Nimeni nu a mai văzut poza. Nimeni, până când albumul a fost găsit de Michelle, mama lui Christine, când aceasta din urmă se întorcea de la şcoală.

Mamă, cum ai găsit albumul?

Michelle răspunse clar:

Nu ştiam că albumul ăsta este un secret de stat, mai ales din moment ce era sub perna ta. Şi ştii, Christine, deşi aveam ideea că ştiu absolut toate pozele din albumul tău, se pare că m-am înşelat.

Christine înghite in sec, aşteptând inevitabilul. Michelle scoate poza pe care nimeni nu trebuia să o mai vadă. Poza în care Addison încerca să îl împuşte pe Victor, cu 5 ani în urmă.

Ai vreo explicaţie, sau măcar habar, despre ce se întâmpla acolo, Christine McQueen? Şi cum de ai ţinut asta ascuns de noi, timp de 5 ani de zile?

Se spune că o fotografie face mai mult decât o mie de cuvinte. Însă, unii dintre noi ar prefera în mod cert ca fotografiile să rămână mute, în faţa trecutului, şi a cuvintelor care mint. Pentru că, indiferent de cât de veche este o fotografie, ea nu va îmbătrâni vreodată.

Au fost ca şi noi.

Posted in Addie & Victor. on Februarie 12, 2010 by Gabi.

Camerele, camerele pot ascunde atâtea sentimente, ţinute în lucruri, fără ca nimeni să ştie măcar asta. Patul, noptiera, şifonierul, toate par banale. Lucru ştiut foarte bine şi de Addison McQueen, care îşi îngrijeşte foarte bine lucrurile din camera ei, şi a soţului său, Victor McQueen. Odată cu îngrijirea camerei, şi secretele lor devin bine îngrijite.

Soarele aduce o nouă zi de primăvară pe strada lor. Addison şi Victor locuiesc într-un apartament care la prima vedere ar părea banal, dar pentru ei nu este deloc aşa. Cei doi locuiesc acolo de mai bine de 30 de ani.

37.

39, Addie, de câte ori să-ţi mai spun?

Victor şi Addison, Addie dupa cum o alintă el, s-au căsătorit acum 41 de ani, în Derby, Kansas. 39 de ani s-au mutat din Derby, unde locuiau părinţii lui Victor, în Lawrence, Kansas, unde s-au stabilit definitiv. Tot în Lawrence locuieşte şi unicul lor fiu, George, în vârstă de 38 de ani, alături de Michelle, soţia sa, care are aceeaşi vârstă cu a soţului ei, şi Christine, unica lor fiică, în vârstă de 17 ani. Apartamentul familiei lui George este la doar două blocuri distanţă de cel al lui Addie şi Victor, cele două familii vizitându-se des, în apartamentele lor de pe Oxford Street. O stradă liniştită, în esenţă.

Da. Intrăm în casele oamenilor invitaţi de aceştia, cu un zâmbet larg pe buze. Nu depinde de noi dacă îl putem păstra până la sfârşit, ci de cei care ne vor în locuinţa lor. Din fericire, Addie McQueen ştia foarte bine cum să mascheze scamele de pe covorul din sufrageria ei.