De ce urasc eu matematica.

Cea mai DETESTABILA materie posibila & imposibila de pe acest pamant.
Pai de ce. Pai pentru ca asa spun io.
Sa fac un scurt istoric. Primele tangente cu matematica, cu aceasta ciuma, le-am avut cand aveam vreo 4 ani si mama incerca sa ma invete sa numar. Desigur, fara mare succes. De precizat ca la varsta aia citeam si scriam cu litere de tipar, deci este foarte clar unde apartin. 8->
Asa. Apoi la gradinita, ne tot jucam jocuri din alea idioate, gen ”Aoleu ce taraboi, dai in unu’ tipa 2!”. Era clar ca trebuia sa stii sa te feresti, si sa-ti dai seama care-i unu’ si care-i 2.
In scoala primara am incercat sa ma imprietenesc cu canceru’, si sa-l folosesc in favoarea mea daca tot il am si se dezvolta-n mine. Lucrurile au mers bine in clasele a I-a si a II-a, cand invatam sa adun numere si sa le scad. Si niste inmultiri si impartiri usoare. Si tin minte ca parca-mi placea asa matematica. In clasa a III-a insa, cu o invatatoare noua gata sa distruga, interesul meu pentru orice era legat de scoala a scazut dramatic. Intr-a IV-a am revenit ca Pasarea Phoenix din cenusa. Tin minte ca am avut un singur Bine anul ala, la mate, d’ooooh. Dar invatatoarea pe care am avut-o atunci ne explica totul cu atata rabdare… 8->

In gimnaziu am incercat cat de cat sa supravietuiesc cu cancerul care incepuse sa avanseze treptat din cauza unor certi factori exteriori: ”Vasile, la tabla!” si lumea mea se prabusea fara ca cineva sa o salveze. Si tot asa, vreo 3 ani, cand din note intre 3 si 8 n-am iesit la mate. Intr-a 7-a chiar, am avut media anuala 5,50 la matematica. Cu toate astea, am fost primul pe clasa. Ce paradox, sa-mi trag una.

Intr-a 8-a m-am apucat de chimioterapie. Am inceput asadar sa iau meditatii de la proful de la clasa, macar macar oi intra si io in examenu’ de capacitate ca tot omu’ civilizat. Si-am intrat ma. Am avut media anuala 8. Pe-al 2-lea semestru am picat simularea capacitatii, cu 4,25. Da-o incolo, ca oricum a fost un cosmar de simulare. Asa. Am intrat in capacitate pisat si cacat pe mine pana la refuz. Daca nu luam capacitatea, un loc glorios la coada vacii si la prasit pamantu’ ma astepta. Sau un alt loc, la cimitir. Deja aveam in cap tot felu’ de scenarii, care mai de care mai monstruoase: ”Elev in varsta de 14 ani se sinucide din cauza sistemului incompetent!” sau ”Doamnelor si domnilor, anchetam sinuciderea elevului in varsta de 14 ani, aduceti-va purcelu’, catelu’, pisica”. (dupa 2 ani…) ”Era Vasile Gabriel instabil dpdv psihic?!”.

Dar a trecut si capacitatea. Pe care-am luat-o. Cu 6,85 la mate. Bhhh. Am intrat in Madgearu, acest templu sacru al civilizatiei moderne.

Am plecat in Spania. Acolo am reinvatat sa inmultesc numerele naturale de la 1 la 1000, ca asa matematica faceau aia. Asadar, cancerul meu a progresat vizibil. Odata cu intoarcerea in Madgearu, nimic imbucurator in evolutia bolii mele. Am facut un pas important odata cu promovarea diferentei la matematica pe a 9-a, insa a 10-a a fost un cosmar. Am fost aproape de moarte pe primul semestru, si din nou pe marginea prapastiei pe al 2-lea. Insa am supravietuit.

Intr-a 11-a, din pacate, lucrurile nu merg prea bine. Sunt din nou in pericol de moarte. Daca nu ma vindec, intr-un an jumate pana la bac, o sa dau coltu’. Asa ca donati, donati gandurile voastre bune, pentru salvarea vietii mele, in lupta cu o boala NEFOLOSITOARE, INUTILA, SI MULT PREA GREA DE DEPASIT. Boala asta se numeste matematica. Ne-a imbolnavit pe multi. Ura eterna.

UPDATE: Gabi este conectat la aparate, pana miercuri. Alaturi de el, colegi de clasa, depistati cu cancer in faza incipienta.

UPDATE2: Gabi a suferit astazi o operatie pe creier. Doctorii sunt rezervati, pana vineri. Vestea buna este ca organismul lui a facut fata cu brio operatiilor, si ca nu a cedat inca de astazi.

tiiiiiiii ti ti ti ti ti tiiiiiiiii ti ti ti *we must save him!* ti ti ti ti ti ti ti ti ti tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii *complications!* tiiiiiii _______________________________________________________^^^^^^^^^^^^______^^^^^^_______^^^^^^_____^^^^^^^^^^^________________________________________________________________________^^… (va urma).

Anunțuri

5 răspunsuri to “De ce urasc eu matematica.”

  1. Sincer, ar trebui sa facem o strangere de fonduri pentru tine. „Gabeeeh are nevoie de noi! Sa ii oferim sansa unei vieti mai frumoase fara povara acestei boli!”
    Las’ ca supravietuiesti tu! Eu am avut bafta sa scap de matematica inca din clasa a 10-a, ca deh, umanul nu face matematica. ^^,

  2. supravietuiesc? as vrea io. sunt bata. oricat de mult as citi, incerca sa fac exercitii, nimic nu-mi iese! ~x(

  3. ghemotocroz Says:

    poate chiar era zoso!!

  4. crede-ma ca si eu urasc matematica!! nu o suport! si liceul unde invatam noi lucreaza foarte mult si mai ales exercitii grele, cu toate ca sunt la stiinte.si sunt de-abia clasa a 9a

  5. Eu am ramas repetent la ea deci va dati seama cat de mult o urasc… ~x(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: