Recenzie: Flyleaf – Flyleaf.

Image and video hosting by TinyPic

Flyleaf sunt o formatie de alternativ/rock crestin, infiintata pe undeva prin 2000. Formatia numara 5 membri, in frunte cu vocalista Lacey Mosley, in varsta de 28 de ani.
Desi infiintata in 2000, formatia scoate primul album abia in 2005. Albumul, intitulat simplu: ”Flyleaf”, numara un total de 11 piese, totalizand 34 de minute. Cat despre stilurile abordate pe album, distingem alternative metalul, rockul crestin si ceva imou printre randuri.

Cat despre mine, am ascultat prima data Flyleaf prin… 2007, la insistentele unui prieten. Mi-a trimis ”I’m so sick”, dar prietenul nu stia ca n-aveam nici in clin nici in maneca cu genul asta, asa ca melodia nu prea m-a prins. Am redescoperit Flyleaf prin aprilie 2008, simultan cu Breaking Benjamin. De atunci ii ascult constant. So yeah, good music.

Albumul ”Flyleaf” porneste la drum cu ”I’m so sick”, probabil piesa care iti poate aduce o parere nu tocmai buna, sau macar nu tocmai corecta, despre stilul formatiei. O piesa heavy, plina de nerv, pe care Mosley isi urla… la propriu frustrarile, eliberandu-se cu fraza salvatoare: ”I’m so sick”. ”Infected with, where I live, let me live without this… (I’m so siiiiiiiiiiaaaaac).” So awesome.

Continuam in aceeasi nota, cu ”Fully alive”. Daca piesa precedenta nu beneficiaza de cine stie ce muzicalitate (ca zau, cata muzicalitate iti tre’ ca sa urli), ”Fully alive” compenseaza din plin. Pe melodie, Mosley se trezeste la viata povestind despre un fel de eroina care ”este gata sa zambeasca, si sa iubeasca viata”. Curios este ca pe versiunea acustica a piesei, la ultimul refren, solista ne spune: ”Now she knows hot to believe in… Jesus”. Deci, cine spunea ca Flyleaf nu au ceva crestinatate in ei, fuck off and die now.

”Perfect” o readuce pe Mosley in montagne russo-ul trairilor imou si fara viata. ”I’m tired to be honest/I’m nobody.” Ma rog, daca ea spune asa. Dragut este ca pe final, pe un fundal extrem de \m/ whoa, solista formatiei se gaseste salvata si readusa la viata pentru urmatoarea piesa…

”Cassie”. Una dintre piesele mele preferate ale formatiei, piesa pe care Lacey (initial scrisesem Hayley), ne povesteste de-a fir a par trairile unei fete, pe nume… *tararararararam* Cassie!!, care este pe cale sa fie impuscata, in timpul unei luari de ostatici, chestionata de teroristi: ”Do you believe in God, written on a bullet?”. Desigur, daca tipa spunea ”da”, creierii i-ar fi zburat cat col’, daca spunea ”nu”, probabil ca ar fi supravietuit. La sfarsit, credinta zbiara din Cassie, iesindu-i pe toti porii. ”I’ll say YES!!!!!!!!”. Bang bang. Poor little Cassie. Povestea este una adevarata, poate de aceea apreciez atata piesa.

Pe ”Sorrow”, Mosley continua sa fie emo. De fapt, niciodata nu am dat prea multa atentie piesei. Asa ca n-o s-o fac acum. Skip.

Skip ma, ca ajungem la ”I’m sorry”. O piesa foarte misto de altfel, solista isi asterne parerile de rau pe ceea ce poate fi una dintre cele mai bune compozitii instrumentale a cvintetului american. O poveste de dragoste, un ”el” nenorocit, nu prea mai conteaza pentru ea.

”All around me” stiti, ”All around me” e genul ala de piesa ce se cere. Balada aia cheesy, care-ti cere sa te gandesti la Jose Armando pe ritmuri rock si sa-ti tai o vena. But w8. Solista descopera, dupa vreo 7 piese cred, ca e VIE. Si ca-l simte pe Jose peste tot in jurul ei, iubindu-o si dezmierdandu-o. Una din piesele mele preferate de la ei.

”Red Sam” e un fel de continuare a piesei de deasupra. Doar ca desi in piesa precedenta solista il preamarea pe alesul inimii, acum pare sa-l ridice in slavi pe insasi Preaslavitul. Pentru ca i-a salvat viata, si i-a iluminat drumul. ”And I worship! YOU! You are the truth”. Si ma intrebam de ce nu stiam de melodia asta.

”There for you” e una dintre cele mai misto piese Flyleaf. Timida, logica si sensibila in acelasi timp. Ea nu poate fi acolo pentru el. Ii pare rau pentru asta. O poveste foarte intalnita de altfel mai peste tot. Me iz sorreeeh.

”Breathe today” ne aduce aminte ca Flyleaf pot scoate si zgomot din instrumentele alea. Ea practic isi distruge dusmanul, insa pe final il indeamna sa respire. Intreg procesul de asasinare este descris de-a fir a par, sufocarea, innecarea, ma rog, tot ce pateste el pe-acolo. Ma cam grabesc, nu?

Desigur, ma grabesc ca sa ajung la ”So I thought”. Care inseamna, whoa, cate inseamna. Inseamna liniste. Inseamna 5 minute de plutire, de ganduri, de shits like this care te fac sa meditezi. Melodia asta e prea buna pentru albumul asta. ”A year goes by, and I can’t talk about it”. Cat de frumos.

Si-acum, notele.

I’m so sick – 4.
Fully alive – 5.
Perfect – 4.
Cassie – 5.
Sorrow – 4.
I’m sorry – 4.
All around me – 5.
Red Sam – 2.
There for you – 5.
Breathe today – 3.
So I thought – 5!
4,18.

Anunțuri

5 răspunsuri to “Recenzie: Flyleaf – Flyleaf.”

  1. daca nu faci la Piratii Manelelor tot degeaba =))

  2. Românca Alina Says:

    Mai bine cu recenzii decât telenovele şi gigel . O_O

  3. uof romanco. :)) m-as plictisi facand numa recenzii.

  4. cristiana Says:

    Ai uitat de „Again”.Am descoperit Flyleaf cu Fully alive,apoi am ascultat Again…Apoi,alte cateva si,cu ajutorul tau si mai multe.Super recenzie n-am ce zice.Totusi…Again…?!?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: