Bijoux Saga. Volumul 2.

Plecam, cum dracu’ sa nu plecam.

Iata-ne langa microbuz pe toti cei 12 elevi, luandu-si la revedere de la mama, tata, catel si purcel. Ne inghesuim bagajele in spate. Ups, nu mai e loc. Intram in microbuz, un microbuz foarte mic, de 15-16 locuri. Soseste si profesoara care o sa ne insoteasca, d-na Simona Bratasanu, coordonatoarea Lotusilor. Inghesuim din bagaje si prin microbuz pe 2 locuri din spate (!!!), materialele firmelor anapoda prin microbuz, ca deh, fetelor de la Magic Design le-a trebuit masa pentru standul de la targ :D, si iata-ne aproape de plecare.

Descriere.

Ma pozitionez, strategic sau nu, pe al 4-lea scaun de la geam. Scaun unic si singur. E bine, n-am nevoie de companion pe dreapta, deci geamul e pentru mine. Bagajul de mana, cu 6 sandwichuri, apa si ceva de rontaiala e pe jos deja. La stanga, pe 2 scaune, Sandra si Ana. Sandra a venit cu dita’ bagajul care n-a mai incaput in spate si a fost pus pe unul din cele 2 locuri din spate, si Ana, cealalta colega de firma, care a venit cu mancare pentru un batalion de armata, care ne-a folosit pana la urma si bine ca a luat atata mancare. In spate, 2 Lotusi, care aveau sa-mi fie si colegi de camera, Teo si Mihai. In fata, scaun liber cu materiale. Daca in stanga mea le am pe colegele mele din firma, Sandra si Ana, ele le au in fata pe Laura si Madalina, alti 2 Lotusi deci. Laura si Madalina au in fata 2 ”Fata-esti-broccoli-la-cap” de la Magic Design, Andreea si Elizabeta/Elizabeth. Numele ei e bilingv deci. La dreapta lor, o alta Andree de la Magic Design. In fata Andreei, profa. La stanga profei, 2 Lotusi, Bebe si Aurel. Pozitionarile pe scaune s-au mai schimbat pe drum, mai ales intre Sandra si Madalina Madi blonda. Eu am ramas pe loc.

Gata cu descrierea, caci drumul e lung.

Scaunul meu se cam stramba. Adica nu sta singur pe loc. Il loveste pe micul Sebastian Mihai. 😦 Asta ma impinge ca vita ce e. O sa stau ca dracu’ pe scaun. En fin. Trec eu si peste asta. Iesim din Ploiesti. E cam frig in microbuz. UPS, N-AVEM CALDURA! Si da-i si imbraca-te. Frigu’ dracu in cocina aia de microbuz. Pot sa-i spun asa?!

Nu mai suport frigul, nici colegii mei. Mi se face foame. Trecem de Brasov, Sibiu, Deva, Arad. Ajungem la vama. Vamesii controleaza documentatia, si yay suntem la unguri. Drumul e la fel de prost ca in Romania. Nu mai spun ca gps-ul ne face sa ne si ratacim printr-o rezervatie naturala, in plina noapte. Iesim din rezervatie cu chiu cu vai pe la 6 dimineata, spre Szeged. Adorm! Pe scaunul din fata, in locul lui Bebe. Adorm. Dorm pana in Szeged, ma trezesc sa vad orasul pe geam. Continuam sa fim inghetati de frig. Sunt nori in Ungaria. Adorm din nou pana la Budapesta.

Budapesta arata naspa la periferie, mai ales ca e si ceata. Ne chinuim sa dam de hotelul Griff***, cam vreo ora prin periferie. Ajungem pana la urma la hotel, pe undeva nu foarte departe de centrul orasului. Un hotel maaaare. Intram la receptie, ne facem comozi pe scaune, probleme la receptie cu nu-stiu-ce-documentatie. Se rezolva pana la urma. Profa nu e o mare amatoare de english, asa ca Teodor o ajuta. Rolul de ajutor trebuia sa fie al meu. 😦 Ma incearca un sentiment de ciuda, mic de tot, dar trece repede. La fel de repede precum ajungem in camera 217, etaj 2. Aici o sa stam de vineri de la pranz, pana sambata la pranz.

Camera 217. Despachetam. Geanta mea e foarte ordonata. Mergem la dus etc., se face 15. Iesim prin Budapesta. Prima impresie, vai ce naspa e aici. Tramvaiul e urat, si majoritatea ungurilor chiar arata depresiv. Ma deprim numa’ privindu-i. Ei ne privesc de parca am avea gripa spaniola. Adica… suntem romani. Si o sa mai simtim eticheta asta lipita de noi pana ajungem in Slovacia.

Ajungem in centrul Budapestei. Sterg cu buretele impresia legata de tramvaiul urat, orasul arata genial! Aflam ca-s vreo 7 poduri pe Dunare, Dunarea se vede minunat, cladiri impresionante, Opera, Parlamentul, Castel, superb, superb, absolut fara cuvinte. Imi simtiti pasiunea in timp ce scriu? Asta pentru ca ascult Damien Rice – I remember. La 19:30 plecam in croaziera pe Dunare, cu vaporul. Impresionant orasul asta. Restul Ungariei vazuta din microbuz nu mi s-a parut prea diferita de Romania. O autostrada mare care leaga Szeged de Budapesta (cred). Satele arata la fel, restul drumurilor la fel. Dar Budapesta, croaziera, cladirile, m-au lasat inmarmurit. Terminam cu toate astea pe la 21. Ajungem in camera, cu Madi cu tot, Madi e fata! Dar profa, cu care trebuia ea sa doarma, s-a culcat deja. 😦

Ramane la noi in camera. Doarme cu noi. Vrem sa facem farse, sa ne jucam cu ceilalti. Noi suntem la 217, Sandra, Ana si Laura la 216, Magic Design la 218, profa cu Madi la 219 si Aurel cu Bebe la 220. Cu sofer cu tot. Oricum, baietii s-au dus la Sandra, Ana si Laura.

Dupa ce ne pisam pe noi de ras cu tot felu’ de idei tampite de farse, le sunam pe Magice spunandu-le ca le cauta politia pentru trafic de arme. 2 dintre ele se prind ca e o farsa, dar o pacalesc pe a 3-a, mai slaba de inger, care crede totul. Se imbraca sa plece la receptie, dar afla ca e o farsa.

Picam lati la 23. Cu Madi cu tot. Bine ca patul meu e unic si singular, ei se inghesuie 3. Somn fara complicatii.

Micul dejun trece repede. Reimpachetam, plecam spre Viena.

Volumul 3, maine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: