Călătorii. (3)

Toţi călătorim. Pe vapoare, salutându-ne rudele cu mâna, sperând că astfel reînviem aerul boem din alte epoci. Călătorim în avioane, pentru că dorim rapiditate şi siguranţă. Călătorim prin texte, şi note muzicale. Călătorim din dorinţa de nou.

Unii dintre noi reuşesc să ajungă la destinaţie. Aceia sunt cei puternici, adevăraţii supravieţuitori. Sunt aceia care vor avea ocazia să se întoarcă în timp, şi să repare tot ceea ce au greşit, fie că au vrut să greşească, fie că au greşit involuntar.

Însă întotdeauna, câţiva rămânem în urmă. Târâş, pe coate, sau în genunchi, încercăm să îi prindem pe ceilalţi. Şi drumul poate părea lung. Drumul… este lung. Ţinuţi sau nu de umbre, de conştiinţă, reuşim. Pe toţi ne aşteaptă cineva la linia de sosire.

Depinde doar de noi cine este acel cineva.

Addison, fotografia aceasta… ţi se pare cunoscută?

Desigur, puţini dintre învingători sunt obligaţi să se întoarcă de la destinaţia lor, să se abată de la fericire. Însă, când o fac, nu există cale de întoarcere. Pentru că ceva, undeva, a mers prost.

Ia loc, Michelle. O să avem o discuţie destul de lungă.

Şi pentru aceştia, există totuşi o speranţă, o uşurare. Întotdeauna există alţi câţiva învinşi. Învingătorii sunt unde trebuiesc să fie.

2. Fotografii.
Începutul.